Spectre

Fura-mi inima iar eu iti voi rapi ani din viata. Daruieste-mi o imbratisare iar inima mea va lua locul inimii tale, fie ca vrei sau nu.

Degete impletite

     Imi aduc aminte ca la inceputuri ma enerva nebunia din degetele tale caci mereu alunecau printre ale mele, ca nisipul fin si lucios. Si mi-a trebuit mult timp sa iti inteleg jocul si sa il joc cu tine, iar acum mi-e dor.
     Nu trebuia sa faci prea multe, doar sa ma lasi sa ma pierd in ochii tai in timp ce-mi mangaiai incheieturile iar eu eram a ta.
     Mi-aduc aminte cum imi plimbam degetele pe causul palmei tale iar apoi se serpuiau rusinos dar tandru pana pe varful degetelor tale iar tu zambeai. Zambeai pentru ca stiai ca incerc sa te imit, insa tu stiai ca mainile tale vor stapani mereu mainile mele.
 

Lacrimi sarate

       S-a zbatut ca marea spumoasa pentru a reusi sa readuca nebunia mea si calmul sau intr-o contopire linistita, ca cea dintre valuri si nisipul de pe plaja. A renuntat la parti din el, la pietricelele lucioase ce ii dadeau farmecul sau aparte, pentru a imbratisa bestia furioasa ce iesea din mine in momentele cele mai intunecate. Si a facut asta ani dupa ani, veri dupa veri insa marea s-a umplut cu sare iar nisipul s-a uscat sub sarea cea grea.

Pufos

S-a scuturat vioi si vesel, si-a aparut usor in zare, un fulgulet pufos si alb ca spuma de pe lapte. Si-a admirat in lunga-i plimbare copii si case bucuroase si se ruga fara-ncetare sa cada pe zapada mare.

Seek

Go hunt the moon and the stars will be your guide. 

Go hunt the sun and the clouds will be your path. 

Go hunt the wind and the birds will become your trustees.

Go hunt true love and you will have to step on many hearts.

Nepenthe

I know that hope dies last, which doesn't mean that it won't die. It actually means that it will die - eventually.

Nemo

Cine a decis ca Lunii si Soarelui le va fi mai bine despartiti? Luna? Soarele? Cerul?

Fulgi

Si ninge cu lacrimi inghetate de vreme si mi se inrosesc mainile.

Blindly in love

Can you actually forget your lover's face after losing your sight?

Crystal

If you are scared of the snow remember that once it's melted the smell of the fresh grass will be your elixir. 

Ado

Once the twig is torn out, the tree straightens up to its initial state.

The sunset in your eyes

     Well, it isn't firstly about the colours then anything else that surrounds you, but actually, it all evolves around timing.
     A few moments can show the difference between the amazing oranges and the calmer pinks. You don't want to miss the strong golden yellows with influences of pinks and reds, warming the skin of every frozen broken-hearted person. You don't want to throw away the minutes which take you through breath-taking explosions  of reds and oranges, spread around the sky. Also, keep in mind that a few moments missed and you will lose the little tinges of purple which appear right towards the end of the colourful show.
     Remember, timing is everything. Find your place, the spot that makes you feel welcomed and relaxed, but do it before the start of the sunset itself. Then, just don't let your eyes move around and off the sky too much, so that you don't miss any of these beautiful and fiery spectacles.
     And then, if you have someone with you, even better, because at least, when you declare your love to them, being as warming and spectacular as the sunset, they will be able to believe you and share that feeling with you.

Imploration

It is only when the flowers are dead that you start missing their scent. It is only when your senses freeze that you realise that everything inside of you misses the sun.

Gheata

Am sa astept, insa tine minte ca iarna nu asteapta prea mult, ci ingheata lacurile fara a se gandi de doua ori.

Broken strings

The sounds of the screams that were exploding in my heart calmed the beating and the pumping of blood.

Seco

I need to breathe the air from your lips and feast on the love from within your skin.

Misplace

I miss the sound of the waves more than the sea itself.

Angustia

Y tu me dices que los pajaros vuelan pero ellos solo comen las nubes. 

Lacrima

       Este ceva in legatura cu picaturile de ploaie, ce-mi place exceptional de mult. Stiu ca nu le pot vedea atunci cand se despart de nori, insa mereu, cand privesc cum ploua, imi imaginez tot fenomenul, cu incetinitorul. 

       Cel mai mult imi place sa imi imaginez calatoria picaturilor de ploaie, in general cate una pe rand. Mereu fundalul porneste de la alb, pe partea de sus a imaginii ce mi-o formez in minte, spre un gri mai deschis – aceste culori fiind de fapt norii tristi si grei de unde provine picatura. 

       Apoi, apare stropul de ploaie, in forma cea mai perfecta posibil. Ii vad toate umbrele si toate razele fine de lumina ce o intrepatrund. Ii vad luciul undeva pe partea dreapta, sus. Si desi ea este in cadere, o vad atat de clara, doar restul picaturilor dau acea senzatie de cadere. Ii urmaresc traseul pana ce fundalul se transforma intr-un gri inchis, solid, si picatura se loveste de o balticica. 

       Insa nu aici se termina scurt-metrajul din mintea mea, ci incetineste si mai tare, aratand cat mai multe detalii, descriind cat mai bine contopirea picaturii cu balticica, in cadre simple si apropiate. Vad modelarea apei dupa forma bazei stropului cel rece, apoi mica explozie ce urmeaza atingerea si perlele ce sar nazdravane in toate partile, pe balticica, formand inele pe suprafata ei. Si vad 3 stagii ale picaturii de ploaie, pana cand cea mai mica margea de apa dispare si ea si apoi totul revine la viteza normala.

Mischievous

You told me that love will give me wings but all it did was to take them for itself and fly far away from me.

Love sonnet

I thought that you will feel the love which saw

That you can keep and hold it in your heart;

I hoped that I was strong enough to thaw

The hate and awe that crushed you from the start.

 You twisted words and minds that were so pure;

The hate you kept within your soul conquered.

You let me live in pain without a cure

Although the songs I played to you were heard.

 But still I wish to share my life with you;

And plenty smiles and cries will come to me

Because, to suffer, from the start I knew,

But maybe one day you will start to see.

And now I know that I have done so wrong

When I believed that you will be as strong.

'Carnal Apple, Woman Filled, Burning Moon,’

'Carnal apple, Woman filled, burning moon,

dark smell of seaweed, crush of mud and light,

what secret knowledge is clasped between your pillars?

What primal night does Man touch with his senses?

Ay, Love is a journey through waters and stars,

through suffocating air, sharp tempests of grain:

Love is a war of lightning,

and two bodies ruined by a single sweetness.

Kiss by kiss I cover your tiny infinity,

your margins, your rivers, your diminutive villages,

and a genital fire, transformed by delight,

slips through the narrow channels of blood

to precipitate a nocturnal carnation,

to be, and be nothing but light in the dark.' 

[P.N.]

Encrucijada

Nos separaba de la calle

el cristal empañado de lluvia.

Yo estaba lejos del mundo,

hoja caída en el remanso de su llanto.

Ella era menuda y tierna

y se hacía más menuda entre mis brazos

y más tierna bajo mis ojos.

Entre nosotros y la calle

y la lluvia y el cristal de la ventana

eran dos abismos de plata.

La vida estaba allí naufragando en sus ojos

la belleza dormía en sus senos perfumados

la luz -toda la luz- se me daba en su boca

la humanidad - mi humanidad - era ella.

Más allá del cristal

más allá de la lluvia

pasaron...

Yo separé los ojos de los ojos de ella

para verlos pasar.

Marchaban chapoteando en el barro

los pies descalzos.

Desfilaban los rostros anochecidos de hambre.

Y las manos encallecidas de miseria

y las almas curvadas de injusticia

y las voces amanecidas de odio

desfilaban los pies descalzos.

Iba la madre con el hijo al cuadril

y el anciano rumoreando penas.

Y el mozo flameando la bandera,

iban de frente hacia la vida

armoniosamente rebeldes.

No sé si me lo gritaron ellos

o si me lo grité yo mismo.

Pero en las filas, de los que pasaban

estaban mi puesto, mi bandera y mi grito.

El cristal empañado de lluvia

esfumaba los rasgos de la calle

por donde pasaban los míos.

Volví los ojos hacia ella

que se hacia casi yo entre mis brazos

y le dije:

-Me llaman los que pasan.

Sus ojos empañados

me separaban de su alma

como el cristal con lluvia

me separaba de la calle.

Me dijo lentamente:

-No te vayas.

Y se hizo más menuda entre mis brazos

y me ofreció su boca palpitante

y sentí junto a mí, temblorosos sus senos.

Yo escuchaba chapotear en el barro

los pies descalzos

y presentía los rostros anochecidos

de hambre.

Mi corazón fue un péndulo entre

ella y la calle...

Y no sé con qué fuerza me libré

de sus ojos

me zafé de sus brazos.

Ella quedó nublando de lágrimas

su angustia.

Tras de la lluvia y del cristal

pero incapaz para gritarme:

-¡Espérame! ¡Yo me marcho contigo!

[M.O.S]

Diaphanous

       It's but a glimpse at the past that can change your future, forever. It's but a rushed thought towards the future that can get you to forget the past. There are but these two actions that can make you throw away the present moments. 

On Death

Can death be sleep, when life is but a dream,

And scenes of bliss pass as a phantom by?

The transient pleasures as a vision seem,

And yet we think the greatest pain's to die.

How strange it is that man on earth should roam,

And lead a life of woe, but not forsake

His rugged path; nor dare he view alone

His future doom which is but to awake. 

[J.K.]

A Dream

In visions of the dark night

I have dreamed of joy departed-

But a waking dream of life and light

Hath left me broken-hearted.

Ah! what is not a dream by day

To him whose eyes are cast

On things around him with a ray

Turned back upon the past?

That holy dream- that holy dream,

While all the world were chiding,

Hath cheered me as a lovely beam

A lonely spirit guiding.

What though that light, thro' storm and night,

So trembled from afar-

What could there be more purely bright

In Truth's day-star? 

[E.A.P.]

Si daca nu,

As vrea sa mor si sa renasc din propria-mi cenusa, caci vreau sa pot simti din nou siguranta si nepasarea copilareasca. Ma simt pierduta printre puncticelele de cerneala de pe hartie si pixelii adunati intr-o poza cu noi doi. Mi-e frica de noi si mi-e frica de cuvintele ce ni le rostim. Credeam ca increderea imi va oferi stabilitate si siguranta insa simt cum norii, de sub picioarele mele, se evapora in infinit. Praful de stele si mocirla din care ne-am ridicat amandoi, au creat personajele pe care noi doi le jucam zi de zi, in fiecare minut in care ne vorbim. Amandoi jucam un rol important in viata celuilalt si improvizam atunci cand ne uitam replicile. Cine este de invinovatit ca suntem artisti? Ca suntem actori? Suntem actori in propria noastra realitate si in iubirea ce o construim si o distrugem noi. Suntem cei care creaza decoruri si povesti care nu s-au povestit niciodata si care nu s-au vazut niciodata. Amestecam frumosul cu uratul pentru a crea o iubire sincera si devastatoare. Ne mancam privirile si zambim cu firele de par ce zboara pe aripile vantului. Dansam amandoi pe melodii amestecate cu suparare si lacrimi, insa radem atunci cand melodia rasuna cu zambete. Coloram si murdarim fiecare pagina a piesei noastre, chiar daca noi, de fapt, urmam doar pasii de pe cararile altora, in loc sa ne luam unul dupa celalalt. Fugim pe drumuri opuse si ne intalnim la mijloc. Iar atunci ne sarutam gandurile si sentimentele, ne imbratisam parfumul si uitam cum si de ce am ajuns acolo, ca apoi, dupa cateva momente, sa ne despartim urandu-ne pentru o enorma cantitate de lucruri pe care nici nu ni le mai amintim. Dar cui ii pasa? Suntem doua suflete ratacite care danseaza cu fumul anilor trecuti, sperand sa-l aduca inapoi in stare solida. 

Thank you!

You really don't know how much I care and love you. You really can't imagine!

 

Oscuro

 

   

   Why do you always have to run away from me? 

   You've become so slippery and hard to catch. I only wish that I could capture you in my palms, again, and show you that you really mean the world to me.

Rau fara rau

       Mai infect de-atat nu se poate! Eu plangandu-ma de toate iar tu suferind pe urma mea. Nu mai pot! Nu mai inteleg nimic! Este o lupta constanta care nu pare sa aduca decat rau. Totul pare atat de defect si de greu de pus in functiune. Totul se misca incet inainte, dar cate o data da cu spatele. Am obosit sa mai plang si ai obosit sa mai plangi.

       Amandoi dorim atat de mult sa fim impreuna, si totusi parca suntem din ce in ce mai departe. Esti totul pentru mine si de te-as pierde, nici luna si nici stelele n-ar mai straluci in ochii mei. Soarele si-ar arunca razele de soare in mine, in loc sa-mi mangaie parul. Vantul mi-ar ingheta oasele si sufletul in loc sa-mi aline dorul. Norii s-ar innegri deasupra capului meu si n-as mai scapa de ploi de lacrimi toxice.

       Te vreau atat de tare alaturi, dar simt ca, cu fiecare miscare pe care o fac, cu fiecare cuvant pe care il pronunt, arunc doar namol si venin si rup fiecare fibra din iubirea dintre noi. Oare este atat de fragila incat se va rupe si v-a muri? Sau poate, suntem mai puternici de-atat si vom trece peste orice obstacol?

       Tin sa cred ca o sa mergem mai departe, dansand acelasi tango al suferintei, pana ce vom reusi sa ne strangem, din nou, in brate. Dar vom considera ca a meritat tot efortul atunci? Eu cred ca da, dar tu, ce crezi?

Bruise

Isi impletise mainile puternice in jurul gatului ei si incepuse sa il stoarca pana pielea alba ca varul, a fetei, s-a invinetit. Ochii aproape ca ii ieseau din orbite iar sangele incepuse sa-si faca loc printre dintii curati si stralucitori ca perlele. O strangea cu ardoare, cu dorinta de-a scoate din ea pana si ultima picatura de venin, chiar si cu pretul de-a lasa-o fara suflare.

El nu mai putea sa rabde. Nu mai avea calmitatea necesara sa se controleze. Ea reusise sa-l aduca pe culmile cele mai friguroase ale furiei. Ea reusise sa il dispere pana in punctul de a exploda. A facut-o fara sa realizeze ce s-ar putea intampla dupa si amandoi au suferit.

Ea inca se afla prinsa, incatusata de degetele ferm pozitionate ca un colier ce se afla sprijinit de clavicule, cuprinzandu-i tot gatul. Plangea, striga, scuipa cu venin, insa doar cu privirile, caci vocea ii amortise iar trupul ii paralizase de teroare. Era prinsa si nu putea scapa. Il privea drept in ochi, iar el ii privea sufletul evaporandu-se din ochii ei. 

Red

   

   Listening to Metallica and watching my crimson nails type something for you, is the perfect way to spend my last evening. I'm only trying to write my love to you, on the bullet which pierced your chest. Your body, dressed in black and white while sitting cold on the floor, is what gives this wonderful putrid smell to the room. I love the room; a 10m by 10m with only one window and a white door. 

   The walls, white like flour, make the room seem like it has no door; no way to get out of this world I call my own. I like the window though. It is taller than me and about the same size wide, creating a perfect huge square filled with tiny squares, which are about 5cm by 5cm. 

   You can see little rays of light, coming from the cold moon, piercing through the glass squares and shining on your face. The room seems all black and white, just like the movies you love so much. Also, let’s not forget the cigarette you've left on my desk, suspended somewhere between the floor and the desk, leaving only circles of smoke to evaporate in the air and ash which falls on your bloody palm. 

   What a gorgeous image! What a romantic atmosphere; I mean, we are finally together and nothing else can break us apart, as the bullet which pierced your heart pierced my soul, too.

Plutire

   Am fost candva la fel de mandra ca si corabia unui Capitan faimos, al unuei grupari de pirati. Decoratiile exterioare nu erau singurele bijuterii ce luminau infatisarea, ba chiar, cantecele, dansurile, veselia, zambetele, libertatea si imaginatia piratilor erau comorile cele mai bine ascunse in adancurile scheletelor ce compuneau corabia.  

  Extazul era pretutindeni! Iubirea de mare si adancurile sale pline de minunatii se simtea in mirosul scandurilor. Pana si panzele dansau cu vantul, controlandu-i adierea pentru a duce piratii la destinatii pline de aventuri.

  Chiar si in timpul furtunilor reuseam sa ne dedicam poezii si proza, nu doar intre noi insa si picaturilor de ploaie, dar de aceasta data ne-au fost frante sperantele cand Capitanul a fost doborat. Totul si-a pierdut din culoare, miros, gust si stralucire, in momentul in care toti piratii au disparut, ofranda marii, abandonandu-ma.

  O epava. Plutesc pe apa, caci ma duce curentul si melancolia plimbarilor linistite, nu ca mi-as dori sa plutesc neincetat in singuratate printr-o furtuna atat de instabila si plina de pericole.

Nu ma las

Inca aud acordurile dulci ale inimii tale, batand puternic insa tandru pe obrazul meu. Stiu, aveam un obicei destul de iesit din comun de a ma cuibari in curbura dintre partea laterala a pieptului si bratul tau, insa imi placea la nebunie. Era cald, imi acopereai ochii cu bratele, miroseai atat de bine si bataile inimii tale ma lasau, pierduta, undeva in adancurile iubirii noastre. Nu-mi pasa de nimic. As fi stat acolo ore si ore in sir. Nu ma deranja ca respiratia mea devenea din ce in ce mai calda si in cantitati din ce in ce mai mici, pentru ca simteam ca ma pierd in tine, cu fiecare inspiratie. Te absorbeam in mine in timp ce intram sub pielea ta. Ma tineai in brate si cate o data te mai si auzeam cum chicoteai. Nu as fi putut sa fiu mai fericita. Acolo imi era locusorul cel nou. Acolo, in acel moment, pe patul cald, printre cearceafurile ravasite de jocurile noastre, cu nasul ascuns in vesmintele tale. Iar tu nu ripostai. Tu nu ma impingeai. Tu nu ma urai. Ma iubeai, ma doreai si ma vroiai aproape. Din ce in ce mai aproape. Iar in acele momente, lipita de tine, orice imi parea posibil; chiar si cele mai imposibile dorinte. 

Mors Omnibus

N-am fost niciodata atat de apropiata de ea. Uneori ma gandeam cat de rau o sa-mi fie de o sa o accept ca cea mai buna prietena.

Mereu mi-am dorit sa ii simt gustul pe limba, si mirosul prin porii mei infrigurati. Numai gandul ca degetele ei fine m-ar putea cuprinde ma transforma intr-o stana de piatra plina de extaz. Am dorit prezenta ei de atatea ori, in preajma mea, caci am simtit ca doar ea ar putea pune capat durerii. Ea ar intelege; mereu mi-am spus asta. Ea m-ar asculta si ar imbratisa fiecare silaba rostita de mine. Ea m-ar soarbe din priviri si s-ar adanci in ochii mei inlacrimati, daruindu-mi zambetul pierdut de mult. Numai ea m-ar putea ajuta in a-mi indeplini telul existentei mele pe acest pamant. Ea nu m-ar insela niciodata si nici nu m-ar parasi. Ea m-ar iubi la nesfarsit si mi-ar oferi cele mai frumoase emotii experimentate vre-odata. Doar ea ar putea sa ma mai ajute acum si sincer, imi doream enorm de mult ca ea sa-mi puna stapanire pe trup, si sa-mi soarba sangele fierbinte cu un pai, curatandu-ma de necaz.

Pure morning

Liniste. Era atat de liniste in camera. Totul parea a fi lipsit de culoare datorita luminii puternice a soarelui ce strapungea fereastra, in afara de pielea ta bronzata si a mea de culoarea cafelei cu foarte mult lapte. Totul era imaculat, lipsit de impuritati. Singurele pete eram noi si-mi placea asta. Undeva pe fundal se puteau auzi cateva acorduri de chitara dintr-o boxa, insa nu indeajuns de tare incat sa deranjeze calmul perfect al camerei. Erai deasupra inimii mele ca o plapuma calda, moale si pufoasa, tinandu-mi de cald si protejandu-ma. Eu eram de nedescifrat acolo, in mijlocul actului in deslusire, caci pulpele mele deveneau picioarele tale iar mainile mele pareau ati deveni oasele spatelui. Era o caldura de neimaginat. Daca ne uitam atent unul la chipul celuilalt, aburii de extaz si pasiune parfumati ne ameteau. Picaturile de transpiratie si lacrimile de fericire devenisera aceasi licoare imbatatoare ce ne hranea porii. Atata energie, sunete colorate si parfum, ce-au durat minute in sir, pana la epuizare. Inimile ni se impleteau impreuna cu venele, iar formele mele, impreuna cu ale tale, formau unele noi. Imbratisari, saruturi si miscari in sincron. Adevarata dragoste se desfasura pe cearceafurile albe. Priviri si urme imprimate pe piele. Amintiri de neuitat; senzatii si sentimente de nedescris.

Gone with the wind

Strangely enough, I can feel him by my side every time the wind blows through my hair. He used to run his fingers through my hair. He used to twist it, tangle it, mess it about; just like the wind. Sometimes he shared the coldness of the wind within his fingertips but only rarely, because his hands were normally as warm as the blood running through my veins when he would caress my head. So gentle, nearly easy to miss, were his touches. He knew just how to make me fall into a trance while tenderly touching my long and scented hair, leaving me lost within his kisses and the burning desires of our hearts. I loved letting him play with my hair, although brushing it would become a pain, because it made me feel like I was his little girl. His lover; his one to protect. It made me feel special and wanted and loved. It made me feel like I mattered to someone, more than I ever thought I would matter. He would send so much love to me just through his little, gentle caresses. And so, I love him for being with me all the time in my heart and mind or in my arms.

Deterioration

A corpse decaying and feeding the ground it’s been buried in. A maggot factory with delicious, putrid aromas. A corpse dressed in a wedding dress, pretending to be marrying the earth smothering her. A dreamer stuck in her own forgotten dreams and needs. A sinner stuck in the hell found within its non-existence. A creation which portrays the perfect machine for destruction. A shy being which holds temptation in its hands and plays with it every time its protector is around. A girl destined to give away all of her essence to the only one that can set her free. And still a cadaver she portrays. The human mistake which had the luck to see venom squirting out of peoples’ intentions and hearts. A mixture of feelings and a burn in the heart. A headache, but an honest and devoted lover. A corpse deteriorating with time.

Furtuna de vara

Aseara furtuna mi-a perturbat somnul, si asa nelinistit de prea multa vreme, lasandu-ma treaza o ora intreaga. La ora 4 dimineata eu incercam sa descifrez viteza ploii si cantitatea de apa ce se prelingea dintre nori. Singurul fel prin care am reusit sa aflu ceea ce parea atat de greu de aflat, a fost prin a deschide jaluzelele, si cu ochii incetosati de somn am ajuns sa admir siroaiele subtirele de apa ce curgea printre pietre, caramizi si linii ferate. Pentru cateva momente privirea mi-a ramas fixata pe siroaiele ce se prelingeau printre pamantul galben, datorita felinarului, si m-am simtit una cu continuitatea si fluiditatea apei.

Un cantec agresiv si totusi atat de lin mi-a fermecat fiecare muschi, iar ochii plangeau cu norii. Mi-am inghitit cateva sughituri provocate de trasnete si tunete zguduitoare si fulgere orbitoare si afurisite, insa am resimtit, odata cu furtuna, tot raul provocat de mine.

Am simtit furia ce o aveam in suflet, cu fiecare trasnet asurzitor. Am simtit ura si dizgustul din oasele mele atunci cand parca ma taiau fulgerele. Am simtit dorinta arzatoare de a fi iertata, cu fiecare lacrima ce a curs pe fata mea, in sincron perfect cu picaturile de ploaie. M-am intins in pat si am continuat sa-mi plang singuratatea amara in timp ce picaturile de ploaie imi ingreunau si accentuau vina. Si atunci am realizat cat de singura sunt si cat de rau imi pare.

Cantare de toamna

Precum un copilas mic am luat dragostea printre palme ca un glob de Craciun, pentru ca ma fascina. L-am aruncat in sus, atingand inaltimi inimaginabile, caci nu m-am considerat niciodata atat de puternica. L-am invartit prin palme ca sa ii vad micile imperfectiuni de pe suprafata stralucitoare. L-am mangaiat sa ii simt textura, l-am privit, vazandu-mi reflexia, devenind una cu globul. Dar apoi, impiedicata cum sunt, l-am scapat si s-a spart. Iar de atunci nu fac decat sa-mi vad chipul clatinandu-se prin multitudinea de cioburi.

Eggiweg

Ma intorc brusc si incep sa plang. Cu privirea spre perete incep sa imi inghit lacrimile pentru a nu-l trezi. Imi ridic genunchii la piept si ma strang ca o minge, fara a-l atinge, pentru a-mi ingreuna plansul; mereu cand gresesc vreau sa ma mustrez cumva. Si ma chinui minute in sir sa incetez din plans pentru a-mi aduce aminte de ce. Ganduri ca 'ma simt atat de singura desi cu el in pat' nu au fost singurele, hoinarind prin mintea mea. De fapt si de drept eu doar doream sa ma stranga in brate in acea dimineata, insa mi-am adus aminte de ce.

Aseara am fost o vrajitoare cu parul negru fluturand in vant, cu o limba ascutita ca de sarpe si cu lovituri din baghetele mele magice ce provocau rani nu doar fizice dar si spirituale. Am urlat mai urat decat orice creatura mistica. Am fugit si m-am ascuns si am reusit sa fur fericirea celor din jur. Au vrut sa ma arda pe rug, insa valurile de ura ce ma inconjurau atunci cand zburam departe de ei erau prea puternice.

Intr-un tarziu m-am intors in cuibul meu, la forma mea obisnuita; Simona. Si de atunci nu am mai incetat sa mai plang caci pedeapsa pentru vrajitoare ar fi fost arderea pe rug dar pedeapsa Simonei a fost uitarea. Si a trebuit sa imbratiseze din nou pernele si aerul rece de dimineata, cu el langa ea.

Frantura

Ca in fiecare dimineata, m-am trezit impletita cu mirosul lui si cearsafurile dezordonate, dar azi avea sa fie o dimineata mai speciala ; desi eu m-am trezit, el inca mai dormea. Instinctul de iubita diabolica mi-a spus sa il trezesc dar la zarirea chipului sau atat de linistit si adormit am decis sa il privesc si sa il iubesc.

Ador sa il privesc cand doarme caci atunci simt cu adevarat ca imi apartine in totalitate chiar daca poate in lumea viselor lui este mai departe. Imi place ca mereu pare ca zambeste cu pleoapele inchise, dar pe ascuns, printre gene. Iar buzele-i arcuite in capete starnesc mereu zambete pe chipul meu. Imi place sa il ascult cum respira si in acest timp sa ii urmaresc contururile chipului; de la frunte la curbura nasului, la forma ochilor micuti, ca maslinele verzi, la obrajii rotunzi, grasi si calzi, spre buzele-i carnoase si frumos definite apoi la final, cioculetul si barbita.

Este adevarat ca respiratia nu i-o aud, caci parca nu respira deloc, dar singurul fel prin care stiu ca este bine este uitandu-ma la pieptul lui. Inima ii bate mereu exceptional de tare, de parca sta sa ii sara din piept, cutremurandu-i tot corpul; dar el nu simte, asa ca nu ma crede. Asa ca i-am privit pieptul tremurand dupa turul chipului si am inceput sa ii mangai bratele calde.

Incepuse sa-mi tremure tot trupul de dorinta si setea de-al saruta si iubi in felurile cele mai arzatoare posibile dar l-am lasat sa doarma.
Am stat asa,minute bune, pana am inceput sa incerc sa imi dau seama ce este in mintea lui, de ce incepuse sa se foiasca, de ce incepuse sa miste ochii atat de agresiv si ii batea inima si mai tare.

Brusc, a deschis ochii, m-a intrebat ce fac si m-a tras langa el ca sa ma tina in brate si am adormit din nou.

Marea suferinta

17/08/2013

Azi am vazut marea tipand catre mal si lovindu-l cu spume albe si reci ca ghiata pentru ca el facea drum miilor de turisti catre strafundurile ei.

Dupa indeajuns timp de stat pe nisipurile arzatoare, am decis sa ma simt si eu respinsa de mare, caci doream sa imi impartasesc tristetile cu ea. Am simtit multe dintre valurile sale taindu-mi pielea cu un dizgust de neinteles atunci cand am decis sa o strapung cu trupul meu pentru ai simti furia. Ma saturasem sa ii fiu doar un simplu spectator ; doream sa ajung in inima supararii sperand ca o sa uit de a mea. Am dorit sa stau si sa ii devin stanca pe care sa isi verse loviturile iar ea sa imi devina imbratisare furioasa care sa-mi impartaseasca necazul.

M-am simtit atat de linistita si in acelasi timp toate gandurile cele mai negre mi-au injunghiat inima. I-am simtit strigatele ce ma cutremurau si ma impingeau spre innec. M-am impins in nisipul aflat sub luciul apei, de mai multe ori, simtind cu fiecare data ca sunt mai aproape de magnifica moarte. Ce sentiment straniu de liniste sufleteasca mi-a fost oferit de catre marea ce nu ma dorea! Si totusi am simtit ca este singura care ma poate intelege.

Aceasta furie a intinderii infinite de valuri verzi avea loc, acompaniata de vantul cel aspru, din cauza ca ea dorea doar sa se poata bucura de infinitatea de perle minuscule si aurii pe care ea o admira din-totdeauna; plaja.

Spre surprinderea mea, am inteles fiecare strigat al ei ca si cum ar fi fost al meu; am plans, suspinat, urat si iubit impreuna. Si am stat pana ce valurile au castigat si m-au impins afara, pe scoici, desi negreala din pieptul meu nu a fost curatata de valuri si nici marea nu s-a linistit.

My Pretty Rose Tree

A flower was offered to me,

Such a flower as May never bore;

But I said 'I've a pretty rose tree,'

And I passed the sweet flower o'er.

Then I went to my pretty rose tree,

To tend her by day and by night;

But my rose turned away with jealousy,

And her thorns were my only delight. 

[W.B.]

Ditty of First Desire

In the green morning

I wanted to be a heart.

A heart.

And in the ripe evening

I wanted to be a nightingale.

A nightingale.

(Soul,

turn orange-colored.

Soul,

turn the color of love.)

In the vivid morning

I wanted to be myself.

A heart.

And at the evening's end

I wanted to be my voice.

A nightingale.

Soul,

turn orange-colored.

Soul,

turn the color of love. 

[F.G.L.]

Am ajuns sa traiesc si ziua asta. Am ajuns sa o vad si pe asta. Baiatul care imi declara iubiri eterne. Baiatul care ar face orice pentru mine. Da...Cat de mult am gresit. Cat de mult am gresit. Dar ai sa ma lasi, ai sa ma uiti. Stii oricat de idiot suna, ma'ntreb : daca sunt pe cale sa imi fac ceva foarte rau, tu ai sa ma suni ? Ai sa bagi de seama mesajul ? Sau ai sa ignori ? Iar dupa ce ai ignora, ai regreta ? Si dupa cum spuneam; puteam sa fiu pe varful Everestului sau al unui bloc acum, gata sa ma arunc, si nimic. Numai eu trebuie sa inteleg, tu nu. Tu stai bine mersi cat mai departe de mine si simte'te bine, caci vad ca asa este. Ai pierdut orice fel de respect, intelegere si iubire pentru mine, ca de'ar fi diferit, nu m'ai fi lasat asa, nu tu. Esti cu adevarat un monstru, caci altfel nu te mai pot descrie. Unul fara inima, caci de'ai avea ai gandi si la mine, dar nu. De ce sa faci tu asta ? Sincer nu te mai inteleg. Ma mai iubesti macar ? Caci in momentul si momentele ca acestea nu pot sa ma gandesc la nimic bun. Nimic. Tu nu'mi vorbesti, nici nu stiu daca citesti, daca'ti pasa. Pentru tine pare sa nu faca nicio diferenta daca ma mai gasesti aici cand ai terminat tu sa fii asa cum esti acum in legatura cu tot, sau nu. Si continui sa'mi intaresti gandurile acestea, pe zi ce trece, mesaj dupa mesaj pe care'l ignori. Eu te sustin, dar tu ? Unde esti ? Da, este clar. Am inteles. Trebuia doar sa'mi zici, dar nu, lasa'ma'n pace de tot te rog, ca tot asta faci. Daca si dupa toate mesajele eu nu exist pentru tine, daca nu poti sa te ridici pentru esti tu Paul, atunci eu una renunt, caci nu sunt pentru tine iar tu nu esti pentru mine. Altfel nu mai pricep. Vrei singuratate, ti'o dau.  Ca pe mine nu ma vrei iar mie imi pare exceptional de rau, caci eu te vreau, dar tu, se pare ca nu. Imi pare rau ca ti'am gresit si ca nu am fost indeajuns de buna pentru tine. Mai mult nu pot. Sincer nu mai pot. Daca am ajuns sa te fac sa te simti ca si cum tu nu contezi si asta ti'a accentuat depresia sau ti'a cauzat'o, poate ar trebui sa te gandesti cum m'ai facut tu sa ma simt luna asta, nevorbindu'mi si iti spun sincer acum, daca tu consideri ca mai bine stai si suferi singur, atunci, stai singur. Poate ca suferi cu mine, poate ca lacrimile de pe fata mea sunt si pe fata ta, dar eu nu te simt aproape deloc, nu ma simt sustinuta de tine si stii ce ? Am nevoie de asta, si odata ce primesc si eu ce'mi doresc, vei primi si tu ce vrei de la mine. Du'te naibii atunci si stai singur si fii singur si fii inteles doar de cine vrei tu si fii ingrijit doar de cine vrei tu si fii iubit de cine dracu'vrei tu. Nu mai pot. M'am saturat. Fii dracu'barbat si nu ma mai bate la cap. 

Last Caress

     Dezbracata de tristete te priveam cu sfiala, caci timiditatea in ochi imi ardea si nu-mi dadea voie sa-i intalnesc pe ai tai. Iti doream, pentru a nu stiu cata oara, bratele fierbinti in jurul trupului meu, numarandu-mi spatiile goale dintre porii pielii mele, umplandu-le in acelasi timp cu parfumul pielii tale. 
     Buzele mele strigau saruturile tale pasionale iar ochii isi cautau nebunia aflata in ai tai. Trupul imi tremura de nerabdare iar inima batea fara incetare.
     Trupul tau imi era drumul ce-l puteam parcurge doar cu tine, catre un loc in care ma simteam in siguranta. Imi daruiai protectie doar cu caldura ta, in timp ce privirea ta ma scapa de hainele pielii mele. Stransoarea bratelor tale imi sufoca porii cu parfumul tau de somnoros indragostit, in timp ce inima mea se contopea cu a ta. Deveneam Unul.
     Iti adoram picaturile de transpiratie, caci gadilau chiar si locurile mai greu de gadilat, precum obrajii mei. Ii aprindeai, de sub ochi pana la conturul buzei superioare, cu fiecare atingere ce mi-o ofereau degetele tale fine. 
     Stiai sa-mi vorbesti doar clipind, si sa-mi canti doar cu zambetele cele mai dulci pana cand flacara iubirii noastre ne dadea voie sa respiram.

Portocal

Si-ai inflorit frumos, grabit

Iar flori ti-au aparut in graba

Si fructele-au descoperit

Ca-ti sunt, de pret, podoaba.

Acra si dulce-ti este buza

Cand zambetul si el apare

Si te sarut cand buburuza

Zboara de pe frunza-ti mare.

Si-n frunze tii pocalul plin;

Miresme dulci si-atragatoare

Iubirii tale sa ma-nchin

Caci crengile-s ispititoare.

Acru si dulce-ti este sarutul

Urma buzelor; divin

Si numar clipe doar cu vantul

Pe-argintu-mbalsamat cu vin.

La Luna con mejillas de sangre

'White swan in the river,

the eye of cathedrals,

false dawn in the leaves,

am I. They cannot hide!

Who can escape? Who sobs

in the valley’s tangle?

The moon leaves a knife

behind in the air,

a lead-coloured trap

that seeks blood’s cry.

Let me in! I come frozen

through walls and windows!

Open roofs and breasts

where I can be warmed!

I’m chilled! My ashes

of somnolent metals

seek the crown of the fire

among streets and mountains.

But I bring the snow

to their shoulders of jasper,

and I flood, cold and harsh,

the depths of the lakes.

But this night my cheeks

will be stained with red blood,

and the reeds clustered

in wide swathes of air.

I have no shadow,

nowhere they can hide!

Let me enter a breast

where I can be warmed!

A heart of my own!

Burning! Spilling itself

on the hills of my breast;

Let me come in! Oh, let me! (to the branches)

No shadow. My rays

must shine everywhere,

and in dark of the trees

spread a rumour of dawn,

so my cheeks this night

will be stained with red blood,

and the reeds clustered

in wide swathes of air.

Who’s that hiding! Speak out!

No! There’s no escape!

I’ll make the horse gleam

with a fever of diamond.'

[F.G.L.-Blood Wedding]