Nu ma las

Inca aud acordurile dulci ale inimii tale, batand puternic insa tandru pe obrazul meu. Stiu, aveam un obicei destul de iesit din comun de a ma cuibari in curbura dintre partea laterala a pieptului si bratul tau, insa imi placea la nebunie. Era cald, imi acopereai ochii cu bratele, miroseai atat de bine si bataile inimii tale ma lasau, pierduta, undeva in adancurile iubirii noastre. Nu-mi pasa de nimic. As fi stat acolo ore si ore in sir. Nu ma deranja ca respiratia mea devenea din ce in ce mai calda si in cantitati din ce in ce mai mici, pentru ca simteam ca ma pierd in tine, cu fiecare inspiratie. Te absorbeam in mine in timp ce intram sub pielea ta. Ma tineai in brate si cate o data te mai si auzeam cum chicoteai. Nu as fi putut sa fiu mai fericita. Acolo imi era locusorul cel nou. Acolo, in acel moment, pe patul cald, printre cearceafurile ravasite de jocurile noastre, cu nasul ascuns in vesmintele tale. Iar tu nu ripostai. Tu nu ma impingeai. Tu nu ma urai. Ma iubeai, ma doreai si ma vroiai aproape. Din ce in ce mai aproape. Iar in acele momente, lipita de tine, orice imi parea posibil; chiar si cele mai imposibile dorinte. 

Mors Omnibus

N-am fost niciodata atat de apropiata de ea. Uneori ma gandeam cat de rau o sa-mi fie de o sa o accept ca cea mai buna prietena.

Mereu mi-am dorit sa ii simt gustul pe limba, si mirosul prin porii mei infrigurati. Numai gandul ca degetele ei fine m-ar putea cuprinde ma transforma intr-o stana de piatra plina de extaz. Am dorit prezenta ei de atatea ori, in preajma mea, caci am simtit ca doar ea ar putea pune capat durerii. Ea ar intelege; mereu mi-am spus asta. Ea m-ar asculta si ar imbratisa fiecare silaba rostita de mine. Ea m-ar soarbe din priviri si s-ar adanci in ochii mei inlacrimati, daruindu-mi zambetul pierdut de mult. Numai ea m-ar putea ajuta in a-mi indeplini telul existentei mele pe acest pamant. Ea nu m-ar insela niciodata si nici nu m-ar parasi. Ea m-ar iubi la nesfarsit si mi-ar oferi cele mai frumoase emotii experimentate vre-odata. Doar ea ar putea sa ma mai ajute acum si sincer, imi doream enorm de mult ca ea sa-mi puna stapanire pe trup, si sa-mi soarba sangele fierbinte cu un pai, curatandu-ma de necaz.

Pure morning

Liniste. Era atat de liniste in camera. Totul parea a fi lipsit de culoare datorita luminii puternice a soarelui ce strapungea fereastra, in afara de pielea ta bronzata si a mea de culoarea cafelei cu foarte mult lapte. Totul era imaculat, lipsit de impuritati. Singurele pete eram noi si-mi placea asta. Undeva pe fundal se puteau auzi cateva acorduri de chitara dintr-o boxa, insa nu indeajuns de tare incat sa deranjeze calmul perfect al camerei. Erai deasupra inimii mele ca o plapuma calda, moale si pufoasa, tinandu-mi de cald si protejandu-ma. Eu eram de nedescifrat acolo, in mijlocul actului in deslusire, caci pulpele mele deveneau picioarele tale iar mainile mele pareau ati deveni oasele spatelui. Era o caldura de neimaginat. Daca ne uitam atent unul la chipul celuilalt, aburii de extaz si pasiune parfumati ne ameteau. Picaturile de transpiratie si lacrimile de fericire devenisera aceasi licoare imbatatoare ce ne hranea porii. Atata energie, sunete colorate si parfum, ce-au durat minute in sir, pana la epuizare. Inimile ni se impleteau impreuna cu venele, iar formele mele, impreuna cu ale tale, formau unele noi. Imbratisari, saruturi si miscari in sincron. Adevarata dragoste se desfasura pe cearceafurile albe. Priviri si urme imprimate pe piele. Amintiri de neuitat; senzatii si sentimente de nedescris.

Gone with the wind

Strangely enough, I can feel him by my side every time the wind blows through my hair. He used to run his fingers through my hair. He used to twist it, tangle it, mess it about; just like the wind. Sometimes he shared the coldness of the wind within his fingertips but only rarely, because his hands were normally as warm as the blood running through my veins when he would caress my head. So gentle, nearly easy to miss, were his touches. He knew just how to make me fall into a trance while tenderly touching my long and scented hair, leaving me lost within his kisses and the burning desires of our hearts. I loved letting him play with my hair, although brushing it would become a pain, because it made me feel like I was his little girl. His lover; his one to protect. It made me feel special and wanted and loved. It made me feel like I mattered to someone, more than I ever thought I would matter. He would send so much love to me just through his little, gentle caresses. And so, I love him for being with me all the time in my heart and mind or in my arms.

Deterioration

A corpse decaying and feeding the ground it’s been buried in. A maggot factory with delicious, putrid aromas. A corpse dressed in a wedding dress, pretending to be marrying the earth smothering her. A dreamer stuck in her own forgotten dreams and needs. A sinner stuck in the hell found within its non-existence. A creation which portrays the perfect machine for destruction. A shy being which holds temptation in its hands and plays with it every time its protector is around. A girl destined to give away all of her essence to the only one that can set her free. And still a cadaver she portrays. The human mistake which had the luck to see venom squirting out of peoples’ intentions and hearts. A mixture of feelings and a burn in the heart. A headache, but an honest and devoted lover. A corpse deteriorating with time.

Furtuna de vara

Aseara furtuna mi-a perturbat somnul, si asa nelinistit de prea multa vreme, lasandu-ma treaza o ora intreaga. La ora 4 dimineata eu incercam sa descifrez viteza ploii si cantitatea de apa ce se prelingea dintre nori. Singurul fel prin care am reusit sa aflu ceea ce parea atat de greu de aflat, a fost prin a deschide jaluzelele, si cu ochii incetosati de somn am ajuns sa admir siroaiele subtirele de apa ce curgea printre pietre, caramizi si linii ferate. Pentru cateva momente privirea mi-a ramas fixata pe siroaiele ce se prelingeau printre pamantul galben, datorita felinarului, si m-am simtit una cu continuitatea si fluiditatea apei.

Un cantec agresiv si totusi atat de lin mi-a fermecat fiecare muschi, iar ochii plangeau cu norii. Mi-am inghitit cateva sughituri provocate de trasnete si tunete zguduitoare si fulgere orbitoare si afurisite, insa am resimtit, odata cu furtuna, tot raul provocat de mine.

Am simtit furia ce o aveam in suflet, cu fiecare trasnet asurzitor. Am simtit ura si dizgustul din oasele mele atunci cand parca ma taiau fulgerele. Am simtit dorinta arzatoare de a fi iertata, cu fiecare lacrima ce a curs pe fata mea, in sincron perfect cu picaturile de ploaie. M-am intins in pat si am continuat sa-mi plang singuratatea amara in timp ce picaturile de ploaie imi ingreunau si accentuau vina. Si atunci am realizat cat de singura sunt si cat de rau imi pare.