Frantura

Ca in fiecare dimineata, m-am trezit impletita cu mirosul lui si cearsafurile dezordonate, dar azi avea sa fie o dimineata mai speciala ; desi eu m-am trezit, el inca mai dormea. Instinctul de iubita diabolica mi-a spus sa il trezesc dar la zarirea chipului sau atat de linistit si adormit am decis sa il privesc si sa il iubesc.

Ador sa il privesc cand doarme caci atunci simt cu adevarat ca imi apartine in totalitate chiar daca poate in lumea viselor lui este mai departe. Imi place ca mereu pare ca zambeste cu pleoapele inchise, dar pe ascuns, printre gene. Iar buzele-i arcuite in capete starnesc mereu zambete pe chipul meu. Imi place sa il ascult cum respira si in acest timp sa ii urmaresc contururile chipului; de la frunte la curbura nasului, la forma ochilor micuti, ca maslinele verzi, la obrajii rotunzi, grasi si calzi, spre buzele-i carnoase si frumos definite apoi la final, cioculetul si barbita.

Este adevarat ca respiratia nu i-o aud, caci parca nu respira deloc, dar singurul fel prin care stiu ca este bine este uitandu-ma la pieptul lui. Inima ii bate mereu exceptional de tare, de parca sta sa ii sara din piept, cutremurandu-i tot corpul; dar el nu simte, asa ca nu ma crede. Asa ca i-am privit pieptul tremurand dupa turul chipului si am inceput sa ii mangai bratele calde.

Incepuse sa-mi tremure tot trupul de dorinta si setea de-al saruta si iubi in felurile cele mai arzatoare posibile dar l-am lasat sa doarma.
Am stat asa,minute bune, pana am inceput sa incerc sa imi dau seama ce este in mintea lui, de ce incepuse sa se foiasca, de ce incepuse sa miste ochii atat de agresiv si ii batea inima si mai tare.

Brusc, a deschis ochii, m-a intrebat ce fac si m-a tras langa el ca sa ma tina in brate si am adormit din nou.