Lacrimi sarate

       S-a zbatut ca marea spumoasa pentru a reusi sa readuca nebunia mea si calmul sau intr-o contopire linistita, ca cea dintre valuri si nisipul de pe plaja. A renuntat la parti din el, la pietricelele lucioase ce ii dadeau farmecul sau aparte, pentru a imbratisa bestia furioasa ce iesea din mine in momentele cele mai intunecate. Si a facut asta ani dupa ani, veri dupa veri insa marea s-a umplut cu sare iar nisipul s-a uscat sub sarea cea grea.