Bolnav

       Ma gasesc in unul din acele momente in care mi-as dori sa te pot musca de ureche si sa-ti chicotesc incet, dulce si subtil pe gat, pentru ati reaminti de vremurile in care ne iubeam ca niste copii mici si prosti.
       Cumva, prin toata amestecatura asta de cuvinte, oameni, intamplari de toate felurile, priviri urate, zambete false, palme peste fata si tipete ascutite, au reusit sa se strecoare niste franturi si asa distorsionate de nenumaratele ori in care mi le-am povestit si repovestit, ce descriu un moment atat de placut mie.
     
       Eram noi, doua inimi de copii indragostiti pentru prima oara, plimbandu-ne pe niste alei lungi, late si zgomotoase printr-un oras uitat de lume. Era frig doar pentru ca batea vantul exceptional de tare iar soarele iti facea pielea sa straluceasca, ca a unui astru. Tin minte doar tricoul alb ce-l purtai iar eu, tremuratul oaselor si a pielii de gaina. Eram destul de dezamagita caci aveam impresia ca n-ai sa-mi mai furi primul sarut, avand in vedere ca ne-am invartit in cercuri toata ziua, dar te-ai oprit. Atunci am simtit cu adevarat caldura soarelui pe pielea mea, sau era doar adrenalina ce-mi grabea sangele prin vene?
       Si te priveam si ma priveai. Aveai soarele chiar in spatele tau si parea ca iti vad aura, stralucind atat de puternic, insa ochii nu ma dureau. Tu, cu un cap mai inalt decat mine, eu cu obrajii mai rosii decat paltonul ce-l urai. Pentru un moment am crezut ca imi vei saruta nasul (asa cum obisnuiai) si apoi ai as continui sa mergi, dar ai decis sa imi saruti si obrajii si fruntea ca apoi sa inchei tandru - sarutandu-mi buzele.
       Motivul pentru care imi aduc aminte culoarea tricoului tau este pentru ca l-am strans exceptional de tare cand m-ai sarutat si imediat dupa m-am uitat la mana mea stanga si am deschis pumnul incercand sa iti indrept tricoul ce reflecta lumina soarelui atat de puternic.
     

       Scurte bucatele ce par a fi o frantura intreaga din amintirile mele, dar sincer nu este vorba despre aceste firimituri din mintea mea si asa obosita, ci despre sentimentele ce se aprind mereu, de cate ori imi aduc aminte. Ca si cum m-as intoarce acolo, iar si iar si iar.

Interzis

         

          Vreau sa te simt pe pielea mea. Vreau sa iti simt formele, caldura, fermitatea si pasiunea cu care te misti peste mine, sub mine, in mine. Am nevoie de focul pe care il rasufli prin nari si printre dintii albi cand te lasi prins de miscarile din solduri pe care le accentuezi cu fiecare secunda din ce in ce mai tare si mai puternic, uitandu-te catre apogeul bucuriei noastre. 

          Privindu-ti chipul in timp ce tu parca te uiti prin mine, la perna, pentru a nu-ti iesi din ritm si la inima mea, in acelasi timp, simt mereu dorinta nebuna de a ma catara pe culmile fericirii tale si in acelasi timp de a nu te mai lasa sa pleci niciodata, pentru ca ma simt atat de plina de extaz si implinita. 

          Transpiratia ce curge pe patul imbibat in mirosul nostru, pielea ta moale, spatele atat de bine sculptat, bataile inimii si miscarile tale bruste imi lipsesc mai mult decat indraznesc sa spun. 

          Undeva, in multitudinea de miscari si zgomote si umbre si iubire ardenta, mereu ma pierd pe mine si ma regasesc in acelasi timp, caci tu ma completezi si ma ajuti sa imi gasesc pacea si linistea de care am nevoie, chiar si in acea zarva de placere. 

Pleiades,

                     Deasupra apei pluteste o invaluire de pacla cenusie si revenoasa. Undeva, departe, se iveste cand si cand malul intunecat, dar se mistuieste indata in valuri de ceata. Toate in jurul meu se cutremura. Ea se afla langa mine pieptanandu'se, incruntandu'si fruntea si tot mormaind nu'stiu'ce. Are un par cum nu mai vazusem : negru cu rasfrangeri albastrii, des si lung de'i acopera umerii, pieptul si genunchii, ajungand pana la podea. Cu'o mana il ridica de pe podea si'l tine sus, cantarindu'l parca, in timp ce cu cealalta de'abia poate sa razbata cu'n pieptene de lemn cu dintii rari, in suvitele lui impanzite. Buzele ii sunt deformate, ochii negri ii scanteiaza de furie si fata inecata in valurile dese de par parca este mai mica si caraghioasa. 
                    Cand vorbeste, rosteste cuvintele intr'un fel anume, de parca le'ar canta. Cuvintele ei seamana cu niste flori, atat de blajine, colorate si insorite. Mi se'ntiparesc usor in minte. Cand zambeste, pupilele ei intunecate ca visina coapta se fac mai mari si'o lumina negrait de placuta se aprinde in ele. Zambetul ii dezvaluie dintii albi si puternici iar pielea mata a obrazului, in ciuda atator zbarcituri, pare tanara si luminoasa. Se misca cu usurinta si indemanare, ca o pisica uriasa si pe deasupra mai avea si moliciunea aceste blande vietati. 

Mise en abyme,

                    Ma aflu intr'o incapere intunecata, langa fereastra. Stau langa bunica. Ma tine de mana. Este o femeie rotunda, cu ochii enormi, un nas un pic caraghios. Este mai robusta insa plina de farmec. Starea ma coplesea, lacrimile si bocetele din jur imi starneau un sentiment de neliniste. Parul il purta ca de'obicei pieptanat frumos, precum o caciula mare si luminoasa. Era un pic aspra la fire insa mereu scumpa la vorba. Mare, curata si bine'ngrijita. In final m'am ascuns intr'un colt intunecat, ma uitam la restul persoanelor cum isi pierdeau firea si strangeau din dinti. Ma cuprinsese groaza. Nu prea mai tin minte ce s'a'ntamplat dupa. Aud insa in continuare lacrimile ce se loveau de podea. 
                     O alta imagine de care ma tem intr'un este acel colt pustiu de cimitir, intr'o zi ploioasa. Stau pe'o gramada de pamant cleios si alunecos si ma uit in groapa in care fusese coborat sicriul. Ploaia calda se cernea peste noi toti, in stropi mici ca niste margele maruntele. Indelungat ramasesem langa groapa, tacut si cu capul plecat in timp ce se umpluse de pamant pana la gura. Se starni din senin un vant puternic ce alunga ploaia. Ma luasera de mana si pornisera impreuna cu mine, prin multimea de cruci innegrite. 

The Hecatonchires,

                       Trasaturile fetei sunt energice. Statura este impresionanta, bine proportionata. Buze fine. O'nfatisare firava, de'o frumusete desavarsita. Pielea ei parea stravezie, carnatia diafana : o faptura de vis rasarita din vreo legenda de pe malurile Rinului. Merita sa fie iubita. Este superba, talentata. Numeste o calitate ce pare a nu detine. Nu cred ca mai este nimic nou pentru ea in a fi iubita, dar imi imaginez ca este nemaipomenit de dulce. 
                     Mereu ma simt inselat de frumusetea tenului, de ochii mari si verzui. Parul frumos, pielea stralucitoare, chipul bland. O consider atat de frumoasa incat cred ca merita a fi pictata. La aceasta varsta este mai frageda si mai gingasa ca niciodata. Cateodata am impresia c'Amorului insusi i'a facut placere sa'i zugraveasca trasaturile. Iubesc cand este zburdalnica, iute din fire si dracoasa. 
                  Nu ne putem impotrivi Naturii caci ea ne'a facut asa : unul pentru celalalt. Urmam legile ei. Ea ni le'nsufla acum, prin glasul iubirii. Aseara te'am visat. Eram in culmea fericirii, scaldat in lacrimi de bucurie, tinandu'te de maini si declarandu'mi de nenumarate ori iubirea, dragostea, increderea, pasiunea si dorinta catre tine. 

Schimbare

Traim intr-o lume in care noi nu mai stim cine suntem noi, si nici ei nu mai stiu cine suntem noi. Cumva, am reusit sa ne ascundem chipurile de vazul lumii, pentru a nu-i lasa sa ne mai judece pasii dupa nume ci dupa greutatea cu care am maturat praful de pe asfalt si am lasat urme. Am ajuns, pana si noi, sa ne uitam unul la celalalt si sa ne numaram greselile cu lacrimi si pe buze inchise. Am reusit sa ne inghitim sufletele in timp ce ele se inghiteau pe ele, formand o gaura neagra in propriile noastre existente. Suntem prinsi aici, acum, in fiecare clipa in care ne clipim oboseala, extenuandu-ne pleoapele si inimile.
          Suntem amandoi pierduti in pasii pe care i-am lasat, adanci, in urma noastra, caci noi co-existam acum ca doua batai ale vantului, ca doua cubulete de ghiata intr-un ciob de sticla al unui pahar spart. Undeva pe drum ni s-au topit picioarele si bratele si nu mai putem simti caldura oaselor doar cat de tare ustura cuvintele aruncate cu ura. Ne-am pierdut abilitatea de-a ne vedea sufletele prin ochii fiecaruia, caci acum nu mai avem ochi ci doar piele si urechi. Simtim vanatai si auzim tipete. Nu tu pe ale mele sau eu pe ale tale – dar un amalgam de sunete formate din suspinele tale si urletele mele.

Mereu ai reusit sa te uiti la fruntea mea si sa-mi citesti agresivitatea si puterea de-a deveni isterica – salbaticia din adancurile mele, dar acum sunt doar riduri lasate de degetele tale si nimic mai mult. Mereu am reusit sa fiu cea care te intelege cel mai putin si in acelasi timp cea care te-a imbracat in vesmintele mintii ei si te-a iubit cu gura, piciorul drept, palma stanga impletita cu cea dreapta si cu sangele ce ardea in mine. Insa acum eu sunt cea care iti lasa urme pe piele iar tu ma intelegi prea bine, si undeva, am reusit sa ne inghitim sufletele ce au inghetat, lipite amandoua pe tavanul unei incaperi negre si pline de fum.
          Si cumva, oamenii au ajuns sa se uite la umbrele noastre dansand pe asfalt, nu la pasii nostrii stergand praful de pe strazi, caci fetele lor au devenit fetele noastre iar acum, noi, am uitat cine suntem si ce vrem.

Lady in blue

            Sorbeam, fără zgomot, dintr-o ceaşcă de sticlă, o cafea fierbinte insă perfect îndulcită cu Nutella, într-un local ce cuprindea toată esenţa Italiei, în el, de la baghetele frumos expuse pentru privitorii pofticioşi până la muzica veşnicului Toto Cutugno. 

            Se făcea că eram prinsă într-o conversaţie plăcută cu încă două prietene la fel de îndrăgostite de local, ca şi mine, când de-odată privirea mi-a fost captivată în totalitate, împreună cu atentia, către o necunoscută îmbrăcată într-o geacă albastră ce purta şi o eşarfă la gât de un cărămiziu mai sângeriu. Este adevărat că privirea mi-a fost aţintită către dânsa doar câteva secunde, având în vedere că nu puteam fugi afară să o urmăresc, dar asta nu ma putut face să uit părul auriu ce se şerpuia în afara glugii, acoperindu-i chipul.

Era un vânt teribil deşi soarele părea să îşi arate oarecum dinţii strălucitori, înşelându-ne inimile dornice de căldură, de aceea noi trei domnişoare ne găseam în acel culcuş Italian. Momentul în care vântul a suflat un pic mai tare de s-au zguduit geamurile, iar gluga misterioasei de afară a cuprins capul dânsei ca un monstru ce inşfăca o prinţesă, a fost cel care m-a lăsat cu privirea agăţată de femeia în albastru. În acea scurtă privire, partea superioară a trupului albăstrit părea ca şi gura unui dragon furios ce scuipa flăcări. Imaginează-ţi, gluga ce forma capul creaturii, părul auriu împreună cu fularul roşu creând iluzia flăcărilor furioase ce zburau cu vântul.

Mi-am contorsionat trupul un pic pentru a reuşi să desluşesc chipul acestei misterioase femei cu fularul plin de viaţă, însă trăsăturile sale, împreună cu existenta ei, au zburat prea repede pentru ochii mei obositi, luând vântul la dans. 

Kiss the rain

Ploaia spala fete, insa nu neaparat si inimi. Imbratiseaza ploaia si poate abea atunci ai sa simti caldura si afectiune. Pana atunci nu ai sa simti decat raceala si ura cu care te loveste peste obrajii rosii.