Mai infect de-atat nu se poate! Eu plangandu-ma de toate iar tu suferind pe urma mea. Nu mai pot! Nu mai inteleg nimic! Este o lupta constanta care nu pare sa aduca decat rau. Totul pare atat de defect si de greu de pus in functiune. Totul se misca incet inainte, dar cate o data da cu spatele. Am obosit sa mai plang si ai obosit sa mai plangi.
Amandoi dorim
atat de mult sa fim impreuna, si totusi parca suntem din ce in ce mai departe.
Esti totul pentru mine si de te-as pierde, nici luna si nici stelele n-ar mai
straluci in ochii mei. Soarele si-ar arunca razele de soare in mine, in loc
sa-mi mangaie parul. Vantul mi-ar ingheta oasele si sufletul in loc sa-mi aline
dorul. Norii s-ar innegri deasupra capului meu si n-as mai scapa de ploi de
lacrimi toxice.
Te vreau atat de
tare alaturi, dar simt ca, cu fiecare miscare pe care o fac, cu fiecare cuvant
pe care il pronunt, arunc doar namol si venin si rup fiecare fibra din iubirea
dintre noi. Oare este atat de fragila incat se va rupe si v-a muri? Sau poate,
suntem mai puternici de-atat si vom trece peste orice obstacol?
Tin sa cred ca o
sa mergem mai departe, dansand acelasi tango al suferintei, pana ce vom reusi
sa ne strangem, din nou, in brate. Dar vom considera ca a meritat tot efortul
atunci? Eu cred ca da, dar tu, ce crezi?
Iarta, te rog!
ReplyDeleteDa ! De ce nu ?!
ReplyDelete