Forsake...

          Mi-e teama c-ai sa dezlipesti pleoapele-mi cu lacrimi, iar lacrimi dulci n-or fi, ci doar amare, si-atunci am sa ma uit usor spre zare, sa zgudui tot nisipul, in tacere. Mi-e teama c-ai sa zbori si-n urma lucruri, ai sa lasi impreuna cu pene, iar eu am sa te strig incet cu friguri, cutreierandu-mi gandurile mele. Mi-e teama c-am sa-ti sorb suflarea, si-n intuneric am sa-ti pierd privirea, iar pielea imi va sangera intruna, tipand ca te-am avut cand inimile-au fost doar una. Mi-e teama c-o sa uiti chemarea-mi lunga, ce lin o poarta marea-nvolburata, si-ai sa ma uiti candva, departe, pe-o coala alba, rupta, dintr-o carte. Mi-e teama c-ale tale ganduri, vor plange si ura pacate multe, infaptuite de-ale mele mute, si arzatoare doruri de odata. Mi-e teama c-am sa uit parfumul, buzelor ce le-am gustat odata, iar vantul ne va rupe lantul, ce dezlega inlantuirea toata.

Mormoloc,

         Unui idealist, lumea intreaga ii apare ca un vis, fata de care orice aspiratie dupa cunoastere ar fi pur si simplu un nonsens. Pentru el nu pot exista decat doua categorii de oameni : naivii, care isi considera propriile lor urzeli de vise drept lucruri reale, si inteleptii, care inteleg zadarnicia acestei lumi de vis si care treptat'treptat trebuie sa piarda orice pofta de a se mai interesa de ea. 

       Pentru asemenea conceptie, chiar si propria personalitate poate sa devina doar o imagine de vis. Intocmai cum printre imaginile viselor noastre din somn apare imaginea de vis a propriei noastre persoane, tot astfel, in constienta de veghe, reprezentarii noastre despre lumea exterioara i se adauga reprezentarea propriului nostru eu. Ceea ce avem atunci in constienta nu este adevaratul nostru eu, ci numai reprezentarea pe care o avem despre acest eu. 

        Cel care neaga existenta lucrurilor, sau cel putin posibilitatea cunoasterii lor, acela trebuie sa nege atat existenta cat si cunoasterea propriei sale personalitati. Idealistul ajunge atunci sa afirme : intreaga realitate se transforma intr'un vis minunat, fara viata, despre care se viseaza si fara un spirit, care viseaza, intr'un vis care face parte dintr'un vis despre sine insusi.

Shine,

                  Sinele ca un concept empiric, semnifica totalitatea fenomenelor psihice din om. Exprima unitatea si deplinatatea intregii personalitati intrucat insa aceasta din urma, datorita componentei sale inconstiente, nu poate fi constienta decat in parte, notiunea de sine este, de fapt, in parte, potential empirica si deci, in aceeasi masura, un postulat. Cu alte cuvinte, cuprinde experimentabilul si inexperimentabilul, respectiv inca neexperimentatul. 
                  Aceste insusiri le are in comun cu multe notiuni din stiintele naturii care sunt mai mult nomina decat idei, intrucat deplinatatea, constituita din continuturi constiente precum si inconstiente, este un postulat, conceptul corespunzator este transcendent, caci presupune, pe temeiuri empirice, prezenta unor factori inconstienti si caracterizeaza astfel o fiintare ce nu poate fi descrisa decat in parte, ramanand insa in parte pro tempore incogniscibila si nedelimitabila. 
                  Cum practic, exista fenomene ale constientului si ale inconstientului, sinele ca deplinatate psihica are un aspect constient, precum si unul inconstient. Empiric, sinele apare in visuri, mite si basme sub forma "personalitatii supraordonate" ca rege, erou, profet, mantuitor etc. sau sub forma unui simbol al deplinitatii ca cercul, patratul, crucea etc. Cum reprezinta o complexio oppositorum, o unificare a contrariilor, poate sa apara ca o dualitate unita, cum ar fi, bunaoara, tao ca un joc intre yang si yin, fratii invrajbiti sau eroul si adversarul sau, ceea ce'nseamna ca, empiric, sinele apare ca un joc de lumini si umbre, desi conceptual este inteles ca o deplinatate si deci ca o unitate, in care contrariile sunt unite. 
                 Cum un asemenea concept este de neintuit el este si din acest motiv transcendent, El ar fi chiar, o speculatie goala, daca nu ar desemna si nu ar denumi simbolul unitatii, empiric intalnit. Sinele nu este o idee filosofica, intrucat nu isi declara propria existenta, adica nu se ipostaziaza. Intelectual, are numai insemnatatea unei ipoteze. Simbolurile sale empirice poseda, in schimb, foarte frecvent, o insemnata numinozitate, adica o valoare emotionala apriorica si se dovedeste astfel a fi o "reprezentare arhetipala", care se distinge de alte reprezentari de acest fel prin fatul ca, corespunzator insemnatatii continutului sau si numinozitatii sale, ocupa o pozitie centrala.