Prea


       Cantece mereu prea galagioase sau prea comerciale si ras prea colorant. Rochii prea mari, par prea scurt, nas prea stramb, piele prea asemanatoare cu cea de portocala. Plange prea des si rade prea putin. Crede si este ranita parca prea des. Prea fricoasa si totusi prea deschisa cu oamenii. Are vocea prea pitigaiata iar limba prea ascutita la nervi. Vrea sa se faca auzita prea mult si des iar lumea din jur o priveste cu prea mult dizgust si poate gelozie.

       Mintea ii fuge in prea multe locuri pustii si face pe altii sa se simta prea incomfortabil in preajma ei. Loveste prea tare fara sa vrea, ustura cand te loveste prea pasional din ura. Se pricepe, desi nu o face sa fie vazuta intr-o lumina prea buna, prea bine sa traiasca in alte lumi dar nu in momentul care fuge prea repede. Are prea multe asteptari si este infricosator de dezgustator de prea geloasa.

       Stie sa asculte pe altii prea bine, chiar mai bine decat cred multi ca poate si o face, insa lumea din jur o judeca prea mult dupa aparente si dupa naivitatea prea nepotrivita, dupa ei.  Prea incapatanata si totusi prea emotiva si singuratica. Nu s-a vazut asa pana acum dar este constienta ca este prea inhibata si totusi are mintea prea perversa pentru sensibilitatea prea ascunsa in sinea ei. Prea orbita de iubire insa in ultima vreme, de suparare, nervi si disperare.

       Nu o sa fie niciodata asa sau asa, o sa fie mereu prea asa sau prea asa. O exagerata. O obsedata. O confuza lipsita de sens si rabdare. O zvapaiata ce nu merita prea multa atentie sau iubire fiindca atunci se obisnuieste caci devine prea frumos pentru ea si nu ar dori sa piarda prea devreme frumosul ce l-ar putea avea. 

Plansete


       Nu cred ca stie cate nopti la rand m-am culcat mangaiata de lacrimi, sau nu am dorit deloc pentru ca am plans. Habar nu are ca fata mea a imbratisat atat de bine urmele lasate de sarea lacrimilor si ridurile incruntarii. Nu cred ca si-ar putea da seama niciodata de faptul ca iubirea pe care i-o port se scurge pe fata mea in fiecare zi, macar o data pe zi. 
       Fluvii si inundatii pocninduse de pernele umflate ce le formeaza obrajii mei, pe ritmurile aproape neauzite a oftatului si a respiratiei mele ingreunate de plans. Dragostea lichida este mereu absorbita de buzele mele ori pistruii arsi de soare, insa cu fiecare data cu putin mai putin. 
       Poate ca si el a plans si plange iar eu nu stiu nimic despre acele si aceste momente, insa simt ca ultimele trei anotimpuri au fost incarcate de furtuni si ploi torentiale ce si-au desfasurat spectacolele luminoase si furioase pe pielea mea parca imbatranita.