Death perception,

            Linistea este esenta inimii. Nu poti fi in plinul inimii tale, decat daca ierti pe tine insuti si ii ierti pe ceilalti. Nu poti fi in plinul inimii tale, daca esti ingrijorat sau furios. Nu poti fi in plinul inimii tale, daca respiri superficial sau cu greutate. Cand respiratia este superficiala, la fel este si gandirea. Daca vrei sa traiesti o viata spirituala, constientizeaza modul in care respiri. Straduieste'te sa devii constient de momentele in care respiri superficial si extinde'ti constiinta asupra gandurilor tale. 
            Vei vedea ca mintea ta te inseala. Niciunul dintre aceste ganduri nu are profunzime sau semnificatie. Daca te relaxezi si respiri adanc, aceste ganduri vor zbura precum pasari speriate. Atunci iti vei gasi salas in inima ta. Atunci cand respiratia iti este chinuita, gandu'ti este condus de frica si anxietate. Straduieste'te sa devii constient de momentele in care respiri greu. Observa ce gandesti si ce simti. Starile mintii tale isi au radacina in trecut sau in viitor. 
              Te concentrezi pe ce fac alti oameni si pe modul in care te poti adapta la actiunile lor si cum te poti proteja, iti construiesti in jurul inimii o fortareata formata din ganduri. Respira adanc si relaxeaza'te, apoi mai respira odata. Respira si intoarce'te la inima ta, reintoarce'te la ego'ul tau esential. Daca nu te intorci catre centrul tau, nu poti vedea prin prisma compasiunii. Si daca nu privesti cu compasiune, nu vezi cum ar trebui. 
              Tot ceea ce este perceput este ceva fals, este o hiperbola. Este ceea ce, pur si simplu, iti hraneste plictiseala si anxietatea. Respiratia este cheia spre a trai o viata spirituala in reintruparea fizica.
          Cand trupul moare, respiratia il paraseste, dar, unde se duce ?
........................................................

Amurgul idolilor,

             In fiecare noapte cand omul adoarme, sufletul sau se'ndeparteaza de corpul sau fizic pentru a se cufunda in Sufletul Universal. In timpul acestui repaus al corpului, se realizeaza in el o purificare. Odata indeplinita aceasta lucrare, sufletul poate veni sa'si reia functiile si sa se manifeste in materie prin tot felul de'activitati. Acest proces se repeta in fiecare noapte chiar si in timpul zilei pentru anumite persoane. 
              Deci noaptea sufletul abandoneaza corpul fizic si cand el revine dimineata, gaseste casa maturata, curatata, spalata, sa'si poata relua lucrul. Daca sufletul n'ar fi parasit corpul, omul ar fi otravit, asfixiat deoarece actiunea de curatare nu s'ar fi putut realiza in el. 
               Viata este o combustie : toate aceste activitati fizice, afective, mentale, carora le dam numele de "viata" produc o degajare de forte, dar lasa reziduuri pentru eliminarea carora este necesar un anumit timp. Este deci necesar ca sufletul sa se'ndeparteze pentru a se putea face curatarea si fiindca invazia corpului de catre impuritati obliga sufletul sa'l paraseasca, decurge din aceasta ca, cu cat un om devine pur si limpede, cu'atat este mai putin necesar ca sufletul sa'l paraseasca.
             Evident, cand omul s'a supraincarcat cu "hrana greoaie" aceasta purificare dureaza mai mult timp si prelungeste absenta sufletului. Spiritul este ergo alungat din corp fiindca este prea multa treaba de facut. 
               Problema care se pune este daca sufletul care paraseste corpul urca'ntotdeauna. Sa se uneasca cu Sufletul Universal, sau ramane numai sa pluteasca in regiunile inferioare. Aceasta depinde de persoana, de natura si calitatea dorintelor, sentimentelor si gandurilor ei. Aici vorbim decat de'o fiinta animata de un ideal spiritual maret. In timpul somnului, sufletul sau se'nalta catre lumina, se scalda in ea, contempla imensitatea, calatoreste si comunica cu entitatile celeste.
              Cand el isi regaseste corpul comunica amintirea celora pe care le'a trait si se va stradui sa le imprime creierului. Si chiar daca omul nu devine imediat constient, cum toate aceste amprente sunt de nesters, intr'o buna zi se va produce revelatia. De aceea se poate intampla cand dintr'o data, intr'o strafulgerare, sa deveniti constienti de anumite adevaruri sublime pe care subconstientul vostru le purta deja de mai mult timp. 
                Nu venise inca momentul sa constientizati, dar intr'o clipa, cand creierul vostru s'a aflat in conditii favorabile, dintr'o data lumina a izbucnit. Evident, daca sunteti obisnuit sa lucrati asupra corpului vostru fizic pentru a'l purifica si sensibiliza, sufletul poate inregistra mult mai usor realitatile lumii sublime si le poate transmite constientului vostru.
              De acea este important sa dam corpului fizic o hrana pura, aer pur, bauturi si chiar ganduri, sentimente, activitati pure. Spiritualitatea nu consta in a neglija materia pentru a ne ocupa numai de spirit, deoarece in realitate manifestarile spiritului sunt limitate de gradul slab de evolutie al corpului terenal. Spiritul are toate puterile, dar nu le poate manifesta atata timp cat organele corespondente din corpul nostru nu sunt trezite. 
             Alchimistii care au inteles aceasta idee s'au ocupat de a transforma materia, de'a o purifica, sublima. Toata acea lucrare pe care o facea asupra materialelor era simbolica. In realitate era o lucrare asupra corpului fizic prin apa, aer, prin foc, pana cand omul era capabil sa reflecte si sa lasa sa treaca lumina celesta si virtutile spiritului. Spiritul nu are nevoie sa evolueze, caci din contra rolul sau este sa involueze, sa coboare pentru a anima materia.
             In regiunea sublima careia ii apartine, el este perfect. Este o problema care trebuie sa fie foarte clara : spiritul are toate posibilitatile in Cer, dar este neputincios in planul material atata timp cat organele corpului fizic nu sunt pregatite sa'i asigure manifestarea. Este important caci oamenii fie sunt influentati de filosofia materialista, fie de o conceptie gresita despre spiritualitate si nu reusesc sa le impace. 
             Sub forme diferite alchimistii exprimau mereu aceeasi idee, ei spuneau ca lucreaza asupra materiei pentru a o face sa devina subtila si a o transforma in aur pur, simbolul perfectiunii. 
              Nu este deci atat de important sa ne ocupam de suflet si de spirit, ci de instrumentele fizice prin intermediul carora ele se manifesta. 
             

Oare...

Oare se merita sa fugim, legati la ochi cu perdele fumurii, intr-un vis si asa anevoios?

Oare se merita sa ne lovim de peretii luminati de dimineata, cand ne trezim?

De ce oare, preferam sa culegem flori si sa imprumutam raze de soare, in seri cu luna plina, cand putem inchide ochii, si mirosind frumosul stelelor, sa speram?

Oare chiar trebuie sa hranim fluturii din stomac cu mierea ochilor nostrii indragostiti?

Oare chiar este nevoie de furnici din degete ca sa ne gadilam un zambet?

De ce oare suntem dornici sa dansam cu adierea vantului, in loc sa deschidem bratele larg si sa ne contopim cu nemurirea?

Oare, asta este iubirea?

Alb si Negru...

Ma privesti si-ncet adulmeci, 

Din priviri iar ma dezbraci, 

Esti lumina ce m-aprinde, 

Cand tacerea iara frange, 

-dragoste-acestor saraci.

Eu suspin si tu zambesti, 

Mi-e teama c-ai sa-ndraznesti, 

Sa-mi spui dragostea-n atingeri, 

Iar cu ochii tai ce-i ageri, 

-imediat sa ma-ncalzesti.

Eu sunt vis tu amintire 

Doua-extreme-n cautare 

Ma-nvelesti cu picaturi 

Transpirate; creiem aburi 

-corpulurilor noastr-extazuri.

Contopiti am fost si suntem 

Cand in brate raul rupem 

Si-adunam sclipici din stele 

Invelindu-ne cu ele 

-imediat ce adormim.

Te privesc si ma privesti 

Nimic nu-i ca in povesti 

Insa asta nu inseamna 

Ca iubirea noastra-i falsa 

-fiindca va trai pe veci.