Ionica,

              Ea arata superb. Purta o rochie dintr'un material albastru, moale care'l fascina prin felul in care ii sublinia formele. Nu era fardata si nu purta bijuterii, iar parul ei bogat stralucea in lumina soarelui. Ea dorea sa'i fie cat mai aproape, s'o tina strans in brate si s'o iubeasca. Mai presus de orice, dorea s'o gaseasca alaturi de el, dimineata. 
              El intinse o mana si'o mangaie pe par. Ea nu reactiona cateva minute, si'apoi isi apleaca pe spate capul si cu bratul ii trase obrazul in jos si'l lipi de'al ei. El ii raspunse aplecandu'se spre ea si atingandu'i obrazul cu gura, in timp ce ii tinea capul intre palme si'i mangaia cu degetele urechile si gatul. 
               Pielea ei avea un vag parfum de iasomie si dintii ii straluceau in lumina soarelui, asa cum il privea zambind. O saruta si lasa sa'i alunece mainile in jos, pe trupul fetei. O simtea moale si fragila sub mainile lui. Ii mangaie usor sanii si coboara alaturi de ea, strangand'o langa trupul lui. Fara cuvinte, ii desfacu fermoarul de la spate si privi cum rochia cade pe podea. Se ridica cu ochisorii atintiti in ochisorii ei, si se dezbraca'n graba. Ea ii privi trupul, si zambi timid, 

Aethyr,

                A disparut ultima lucire a rosului de amurg. O data cu racoarea serii s'a lasat intunericul. Abia de mai puteam distinge chipul sau. N'am mai rostit nicio vorba. Nimic, nimic nu mai are importanta. Dincolo de mare, nori intunecati s'au ingramadit unul in altul ca niste turnuri uriase. Singur m'am ridicat si'am plutit printre nori. Dar norii nu mai vor sa ma poarte. Am cazut iar pe pamant. Tulburat, ranit, si'atat de singur. Am intrat in casa fara sa mai spun nimic. 
                Cerneala si hartie. Inainte imi placea mirosul cernelii si fosnetul hartiei uscate. Acum le urasc. Cuvintele sunt doar simboluri inselatoare, la fel ca toate celelalte lucruri ale lumii. Semne neputincioase ale marginirii, pe care fiecare le interpreteaza in felul sau, conferindu'le sensul apropiat intelegerii sale personale. Nemarginirea nu se poate exprima in cuvinte. 
                 Si mai neputincioase sunt numerele. Ele sunt coloana vertebrala a gandirii despuiate de orice personalitate. Dar nici ele nu pot exprima altceva in afara de relatia marginitului cu nemarginitului. Nemarginitul si vesnicia nu se pot exprima prin numere. 
                Jocul gandirii este alcatuit din combinatii ale numerelor care inlocuieste cuvintele. Rezultatul poate fi uimitor in misterioasa lui complexitate.
                   Ce inspaimantatoare cadere. Ca un peste prins intr'o plasa, nu pot sa ma desprind din magia ei. Pana la moarte. Tocmai acum, cand credeam ca mi'am invins slabiciunile si mi'am ales calea. La douazeci de ani. In ghearele amurgului vietii. 

Immortal II,

                   Trupul meu muritor nu mai are de suportat. Bratele, mainile si chipul imi vor fi pictate in rosu, pe umeri mi se va pune hlamida de lucumon, pe cap o cununa iedera, apoi voi fi transportat cu lectica de ceremonie pana in cortul zeului de langa mormantul meu si voi fi intins pe patul meu de moarte. 
                    Cand sudoarea imi va aburi fruntea, cand panglica neagra va tremura in fata ochilor mei, inca va mai trebui sa asist la dansul zeului si, urmarit de privirile oamenilor, sa impart cu zeul hrana divina. Apoi va fi'ntuneric, voi ramane singur, ii voi intalni pe zei si voi sorbi din vinul nemuririi.  
                    Pentru ultima data voi gusta savoarea vietii din turta coapta de orz si din vinul amestecat cu apa. Vor veni apoi zeii. Dar, mai mult decat de ei, imi este dor de partea nevazuta a fiintei mele. Cu trup de lumina si de foc, ea imi va sorbi sufletul de pe buze. Si imi va sopti la ureche numele ei. Apoi, o voi cunoaste. 
                   Stiu ca'n acea clipa, eu voi fi fericit, stiu ca, inca si mai aprins ca atunci cand eram tanar, voi tremura de pasiune in bratele ei. Aripi puternice ma vor purta apoi spre nemurire. Acolo unde este liniste si uitare. O suta de ani de uitare, o mie de ani, acelasi lucru. Eu, nemuritorul, candva, ma voi intoarce. 

Immortal,

                   Eu, nemuritorul, m'am desteptat intr'o zi de primavara si'am vazut pamantul acoperit cu verdeata si flori. Am strabatut incaperile casei mele incarcate cu obiecte din aur si din argint, am privit cu atentie statuetele din bronz, vasele decorate cu figuri rosii, frescele, dar nu am simtit niciun fel de mandrie ca sunt ale mele. Un nemuritor nu poseda nimic.
                Dintre miile de obiecte pretioase, am ales un vas ieftin din argila si, pentru prima oara dupa foarte multi ani, am rasturnat continutul in pumn si'am numarat pietrele vietii mele. Am pus vasul cu pietre inapoi la picioarele zeitei, apoi am lovit in talgerul de arama. Slujitorii au intrat in tacere, mi'au pictat fata si bratele in rosu si m'au imbracat cu vesmintele sacre. 

                M'am intins cu mainile incrucisate pe piept. Fata mea era scaldata de razele lunii. M'am cufundat intr'un somn greu si trupul meu a devenit inert. Ea s'a apropiat bland, a sarit in bratele mele. In vis i'am vorbit astfel :
                  "- O zeita ! Intruparea ta intr'o creatura a infernului nu'mi trezeste dorinta. Mi'ai oferit bogatii pe care nu mi le doream. Mi'ai daruit puterea dupa care nu am ravnit. Nu sunt pe pamant bogatii dupa care sa tanjesc si pe care tu sa mi le poti darui." Asemenea umbrei, razele astrilor noptii au traversat corpul meu lunar. Mi'am ridicat bratele spre cer si'am rostit :
                "- Nici chiar intrupata intr'o forma cereasca, nu te voi putea adora, o zeita !"
                 Corpul meu lunar nu s'a mai risipit ca altadata. Dimpotriva, spiritul meu protector, inaripat si mai frumos ca orice alta fiinta umana, a prins forma in fata ochilor mei. S'a apropiat de mine cu surasul pe buze, era mai vie decat orice faptura omeneasca. Am rostit :
                "- Atinge'ma cu mainile tale, pentru ca'n sfarsit sa te cunosc ! Eu nu te doresc decat pe tine, sunt obosit, sunt satul de toate desertaciunile de pe pamant."
                  Ea a spus :
                 "- Nu, nu, inca n'a sosit vremea, dar odata, mai tarziu, ma vei cunoaste. In fiintele pe care le'ai iubit pe pamant, doar pe mine m'ai iubit. Noi doi, tu si eu, suntem aceeasi entitate, dar vom trai in continuare separati pana ce te voi strange in brate si te voi purta pe aripile mele puternice.
                   - Nu, aripile tale nu le doresc, eu te doresc pe tine ! Pe tine vreau sa te'mbratisez, de mangaierile tale imi este dor. Si chiar de n'ar fi sa fie in viata aceasta, in vietile viitoare te voi forta sa imbraci forma umana pentru a te putea descoperi cu ochii de om. De aceea ma voi intoarce."
                 Ea mi'a atins usor gatul cu degetele si'a murmurat :
                 "- Iubire, este inspaimantator cat de bine stii tu sa minti !"
                 Am privit'o, era intruchiparea frumusetii, in acelasi timp forma umana si flacara. Mahnit, am implorat'o :
                     "Spune'mi numele tau, ca sa te pot cunoaste !" Ea a zambit si'a spus :
                   "- Chiar daca mi'ai cunoaste numele, tot nu ma vei putea domina. Nu'ti fie frica ! Atunci cand te voi imbratisa, iti voi sopti la ureche numele meu. Dar imi este teama ca il vei uita, dupa ce te vei destepta in zgomotul eternitatii."
                     "- Nu, nu'l voi putea uita !, am protestat eu". Cu parere de rau in glas, ea a spus :
                    "- Tu deja l'ai mai uitat."

Twelfth Night,

                    Luminita ce'o simt navalindu'mi in piept cand te vad iubire, nu'i cumva un strop de lumina creata in ziua dintai, din lumina'nsetata adanc de viata ? Ianuarie, 
                    O mare si'o furtuna nebuna de lumina, intr'o clipita s'a facut. O sete mare de pacate, de doruri, de'avanturi, de patimi, de lume si soare. Lumina ce'o simt navalindu'mi in piept cand te vad nufar de nea, este ultimul strop din lumina creata in ziua dintai. Februarie, 
                     Da'mi aripi iubindu'ma, caci sageata vreau sa fiu sa spintec orizontul, sa nu mai vad imprejur decat cer, deasupra cer, si cer sub mine. Sa joc aprins in valuri de lumina, strafulgerat de'avanturi nemaipomenite, doar ca tu sa rasufli liber in mine ..., Martie, 
                     Pe spate sa ne'ntindem in iarba. Tu si eu. Vazduhul topit ca ceara'n arsita de soare, sa curga de'alungul peste miristi ca un rau, apoi o tacere'apasatoare sa stapaneasca pamantul si iubirea sa'mi cada in suflet pana'n picioare. Aprilie, 
                     In limpedea'ndepartare aud din pieptul tau, cum bate inima precum un clopot, si'n zvonuri dulci imi pare, ca stropi de liniste iti curg prin vene; nu de sange. Mai, 
                       Vantul de seara aprins saruta cerul la apus. Ii scoate dantela de sange pe obraji. Din muguri amari infloresc potire grele de nectar si cald din temelii tresar, de'amarul tinerelor mele patimi. Iunie,
                      Cand tu'mi ineci obrajii si'ochisorii in parul tau, eu ametit de valurile negre si bogate visez. Visez ca valul ce preface'n mister tot largul lunii este urzit din parul tau. Iulie, 
                      Precum limbi de foc eu bratele'mi intind, ca sa'ti topesc zapada umerilor goi si ca sa'ti sorb, flamand sa'ti mistui puterea, sangele, mandria, primavara, totul. In zori cand ziua va aprinde noaptea, cand scrumul noptii o sa piara dus usor de'un vant catre apus; in zori de zi as vrea sa fim si noi cenusa. August,
                       Visez frumoase maini, cand buzele'ti calde'mi vor sufla in vant cenusa, ce'o s'o tii in palme ca'ntr'un potir, vei fi precum o floare, din care adierea placuta imprastie polen. Septembrie, 
                        In bolta instelata'mi scald privirea si stiu ca'n suflet port stele multe, multe si cai lactee; minunile'ntunericului. Astept sa'mi apuna ziua si zarea mea pleoapa sa'si inchida. Astept amurgul, noaptea si durerea sa'mi intunece tot cerul, sa rasara'n mine stele. Octombrie, 
                      Nu presimti tu nebunia cand auzi cum murmura viata'n mine ? Ca un izvor navalnic intr'o pestera rasunatoare ..., Nu presimti vapaia, cand in brate imi tremuri ca un picur de roua'mbratisat de raze de lumina ? Nu presimti iubirea cand privesc cu patima inimioara'ti si zic ca te iubesc ? Noiembrie,
                       Iubito, ma porti in inima si'ti multumesc. Canta'mi inc'o data dorul tau sa te ascult, si clipele sa'mi para niste muguri plini din care'nfloresc aivea; vesnicii. Decembrie,