Imprimeu..

Inchid ochii si te invelesc in cearceafurile moi si catifelate, ale mintii mele. Te invelesc si te strang extrem de tare cu ele, pentru ca vreau ca iubirea mea sa se imprime pe pielea ta.

Vreau ca iubirea mea sa-ti ramana desenata, pe un colt al buzei tale de jos, pentru ca acolo este mai dulce si se va lipi mai usor.

Vreau ca iubirea mea sa-ti ramana tablou, sub pectoralul stang, agatat de-un cuisor; mic fior trimis de mine, prin sina spinarii tale. Tablou ce-l vei privi mereu ca fiind parte din sufletul tau, simbol al sinceritatii, iubirii si daruirii mele.

Vreau ca iubirea mea sa-ti devina tatuaj, sentiment permanent inchegat in tesutul inimii tale, sa simti forma sarutarilor mele, inghetate de vreme.

Dau drumul cearceafurilor albite de timp, si te cuprind cu glasul meu, adormit...te iubesc, iubire.

De-ar fi sa fie adevarat..

De-ar fi sa pleci si niciodata sa revii
As plange ani, cu stele mii si mii.
Stelele fiind iubirea infinita
Promisa, la un inceput de poveste adormita.

De-ar fi sa pleci si niciodata sa te-ntorci
Mi-ar creste sub aripi, rani adanci
Si-ar cadea, zguduindu-mi visele
Ce-ar zgaria sangele, colorandu-mi buzele.

De-ar fi sa pleci si niciodata sa revii
Mi-as vinde sperantele la copii
Si ochii plini de amintiri i-as zgaria
Caci stiu ca ti-as vedea incontinuu, privirea.

De-ar fi sa pleci si niciodata sa te-ntorci
Pielea mi s-ar transforma in scoici
Si tot ce-as face-ar fi sa te astept
Fara nici macar un singur regret.

De-ar fi sa pleci si niciodata sa revii
As plange ani, cu stele mii si mii
Si m-as scurge-n timp, ca boabele de nisip
Cu gandul c-ai sa-mi mai fii odata iubit.

Come Back..

Te rog, nu pleca, mai stai un ceas,
mai danseaza cu mine un vals,
sau poate un tango, caci inima-mi-aprinsa,
plina de speranta, de placeri si de dorinta.
Te rog, vino mai aproape,
danseaza-mi cu ale tale degete, pe pleoape inlacrimate,
caci iar am plans, de dor si de-amintire,
la ziua de ieri, aceea care nu mai vine.
Te rog, apropie-te mai mult si fura-mi un sarut,
unul tandru si-arzator,
plin de licoare de amor
si de speranta si viitor mai bun,
alaturi de tine, tu, suflet pur.
Haide...Te rog, sufoca-ma cu a ta piele fina,
lasa-ma sa respir prin a ta fiinta,
lasa-ma pierduta-n ochii tai, de-un verde fierbinte
si sa uit sa mai vorbesc folosind cuvinte.
Te rog, invata-ma cu-o singura privire,
sa-ti aduc si fericire si iubire,
sa-ti aduc si raza de lumina si de luna plina,
asa cum faci tu, fara sa vrei,
cand rosesc privind in ochii tai.
Invata-ma sa-ti scriu prin vise cu petala parfumata
plina de zambet, colorata,
ca atunci cand dormi, sa-ti mangai inimioara
cu glasul meu timid si cu petala.
Te rog, sper ca nu iti cer prea mult,
iti cer doar iubirea, inimioara si al tau trup,
iti cer doar tot ce ai, nimic mai mult,
si nu doar pentru o seara, ci pentru o eternitate si o zi si chiar mai mult de-atat.
Ti iubesc, ieri, azi, maini...mereu.

Nu se stinge..

Stiu ca vrei s-asteptam cuminti la colt de strada
uitati de ani, de doruri si de vreme
sa cumparam dorinte fara nume
si sa ne plangem roua din priviri ca alta-data.

Sa numaram statuile din stele
sa nastem rasaritul si apusuri impreuna
si anotimpuri goale sa ne spuna
ca iubirea noastra-i mai presus de ele.

-

Prin asternutul mirosind a noapte
pictez dimineti oarbe, fara tine
dar amintirea dulce iara vine
si parca ma acoperi intr-un cearceaf de soapte.

E greu si este si mai bine
si clipe dulci au fost si-or sa mai fie
caci iubirea din noi creste, scade, plange
danseaza, striga, cugeta dar nu se stinge.

Inceputuri noi si sfarsituri vechi..

27.Iunie.2010

Este adevarat ca orice lucru are un inceput si un sfarsit..si ca nimic nu a fost vreodata conceput sa reziste…

O relatie adevarata, si nu ma refer la una copilareasca, ca la 11 ani, este compusa dintr-un amalgam de inceputuri si sfarsituri.
Jocuri cu scantei de inceputuri noi si sfarsituri vechi, ard incontinuu, in inimile indragostitilor, formand dorinte, vise, sperante, conexiuni si sentimente ce doar ei le pot simti, explica si care vor continua sa fie atatate de adevarata iubire dintre cei doi indragostiti ‚pana ce moartea ii va desparti’.

O relatie incepe cu un baiat si o fata, printul si printesa unui basm, personajele principale dintr-un film...
Prima privire, prima fluturare de gene, primul zambet, prima atingere, prima suflare simtita pe ambele tample fine, primul sarut, primul cuvant, prima iubire...singura si ultima iubire.

O relatie este formata din mai multe trepte, ca si cum ai urca pe o scara de clestar, intr-un templu sfant, pentru a ajunge la inima acestuia...la sentimentul cel mai placut, cel ce te face sa te simti cel mai implinit.
Fiecare treapta are un inceput si un sfarsit, dar asta nu inseamna ca relatia se va termina odata ce o treapta se sfarseste, caci odata cu terminarea unei trepte, imediat, incepe urmatoarea.
Aceste trepte sunt greu de observat, cand esti atat de inflacarat si iubesti atat de aprins si doresti atat de mult, dar destul de usor de definit, odata ce stai si contemplezi asupra acestui lucru.
Prima treapta, asa cum o vad eu, ar fi teama de a vorbi cu persoana iubita, frica de contactul vizual reciproc si roseata din obraji la vederea persoanei dorite, iar aceasta se termina odata ce baiatul si fata, devin un cuplu, intruchiparea unei iubiri pure, sincere si inteleasa doar de ei.

Cu fiecare treapta, dragostea dintre cei doi iubiti evolueaza, increderea creste la fel si sentimentul de siguranta si implinire.
Cu fiecare treapta, iubirea dintre cei doi indragostiti devine indestructibila, visele mai marete iar comunicarea devine aproape telepatica.
Cu fiecare treapta, amandoi afla din ce in ce mai multe motive de a zambi, de a fi fericiti si de a se iubi.
Cu fiecare treapta, parcurgerea acestui deal de trepte, devine din ce in ce mai usoara iar iubitii ajung sa formeze un tot unitar, un acel ceva maret, onest, unic ce va trece prin furtuni si zile cu soare, fara a se surpa, sau distruge.

Este adevarat ca orice lucru are un inceput si un sfarsit..si ca nimic nu a fost vreodata conceput sa reziste, dar acest lucru este valabil doar pentru treptele unei relatii, caci dragostea a existat, exista si va exista mereu, ceea ce inseamna, ca este cu adevarat exceptia, sau una dintre exceptiile acestui fapt.

Nu?

Cararea iubeste

Și-a mai cazut o frunzuliță. Și-a mai răcit un colț din cărarea îndrăgostită de pașii trecătorilor. Și s-a mai cutremurat un pic, lăsand loc de crăpaturi mici, umplute cu pietricele.
Și-a mai trecut un an. A mai trecut o toamnă. Și totuși încă mai cade câte o frunză, îmbătată de adierea vântului domol. Și mai imbătrânește cărarea, cu încă un an. Încă un an plin de trecători.

Trecătorii îi sunt, primăvara, ca niște opere de artă; tablouri colorate în săruturi și imbrățișări tandre sub flori de meri bătrâni. Și ea admiră, și se îndrăgostește de dragostea îndrăgostiților. Și suspină domol, cutremurâd merii, provocând mici avalanșe de petale albe, peste capetele amorezaților.
Trecătorii îi sunt umbra, vara, ce-o protejează de arșița soarelui aspru. Iar câte o dată, râde de fericire, atunci când trecătorii mai scapă câțiva stropi de apă rece, prin crăpaturile sale lăsate de vreme, gâdilând-o. Se bucură. Iubește.
Trecătorii sunt muzica sa, acompaniată de greierșii vioi, toamna. Pașii transformă fiecare vibrație intr-o baladă, mai tristă sau mai vioaie, care depinde de puterea cu care pașii o apasă.
Trecătorii îi sunt alinare, în diminețile reci de iarnă. Mai ales copilașii, care se dau cu sania, râzând, pe ea. Se simte bine. Știe că ea poate să bucure înapoi trecătorii, așa cum ei o bucură pe ea. Călcând-o.

Și deși îmbătrânește, deși iubește în timp ce îmbătrânește, deși privește în timp ce îmbătrânește, deși mai plânge în timp ce îmbătrânește, ea mereu a fost, este și va fi loială acestui drum. Același drum către inimile celor de departe, care așteaptă ca pașii persoanelor iubite, să se înmulțească și să se grăbească. Iar cărarea vede asta, simte asta și doar suspină.
Ea privește, iubește, îmbătrânește și totuși, încă mai trăiește, atâta timp cât trecătorii o vor mângâia cu tălpile pașilor lor.