Supra'ego,

               Perspectiva psihanalitica asupra bolilor mentale porneste de la premiza ca utilizarea mecanismelor de aparare reflecta in general un proces stresant. Totusi, se considera ca o persoana are nevroza stabila doar cand se depaseste o anumita granita, iar comportamentul tulburat afecteaza activitatea profesionala sau sociala a acelei persoane. Nevroza poate fi privita ca o tulburare dobandita, rezultata in urma reprimarii incomplete de catre ego a impulsurilor provenit din id.
                Pentru a impiedica impulsurile reprimate sa devina constiente, psihicul produce simptome nevrotice. Un exemplu il reprezinta spalatul frecvent : sentimentele de vina reprimate cauta s'ajunga la constient prin generarea unei senzatii constante ca mainile sunt murdare. Pentru a combate acest sentiment, persoana isi spala mainile in mod repetat. 
                 Conflictele nerezolvate din cursul procesului de dezvoltare psihosexuala pot sa duca si la tulburari psihologice, majoritatea sub forma de regresie, adica revenirea la stadiul de dezvoltare afectat. Aceste experiente din copilarie, reprimare sau nerezolvate, se pot exprima prin asa'numitele psihonevroze. Ele includ toate formele de isterie, fobii, dorinte nestapanite si nevroze de caracter. 
                  Psihanaliza urmareste s'ajute pacientul s'ajunga la o intelegere mai profunda a contextului suferintei sale. Analistul cauta sa'l sustina pe pacient sa se elibereze de barierele inconstiente sau ignorate ale mecanismelor de autoaparare si de rezistenta. Acest lucru permite o restructurare a elementelor de personalitate responsabile de provocarea si fixarea unei tulburari. 
                 In cursul unei sesiuni terapeutice, pacientului i se cere sa exprime liber tot ce'i trece prin cap. Astfel, in cadrul tehnicii de "asociere libera" pacientul isi asuma rolul de vorbitor, in timp ce analistul se multumeste sa puna intrebari, sa ofere interpretari si sa incerce sa creeze o atmosfera in care pacientul sa poata vorbi liber. 
                   Analistul ramane in planul secund, reprezentand un fel de "perete gol" pe care pacientul poate proiecta persoanele importante din viata sa. Asa'numitul "proces de transfer afectiv" este un element esential in orice analiza. Astfel se acorda o atentie deosebita relatiei dintre analist si pacient. Psihanaliza cauta sa faciliteze constientizarea conflictelor din trecut, care au fost traumatizante, pentru ca acestea sa fie rezolvate adecvat situatiei pacientului adult. Pe durata acestui proces este nevoie sa fie depasita rezistenta, ceea ce ocupa o mare parte a demersului psihanalitic. 
                  Psihanaliza clasica dureaza intre trei si cinci ani. In prezent, insa, se folosesc tot mai mult terapiile intensive care imbunatatesc starea pacientului intr'un timp mult mai scurt.