Aici asociem conceptului de abstractizare totodata si imaginea unui proces psiho'energetic corelat ei : cand am o atitudine abstractiva fata de obiect, atunci nu las obiectul intreg sa actioneze asupra mea, ci desprind o parte a acestuia din conexiunile sale, exclusand tot ceea ce nu'i este aferent. Intentia este sa ma debarasez de obiect ca intreg unic si irepetabil si sa extrag numai o parte a lui.
De fapt, imaginea intregului sau imi este data, dar eu nu ma adancesc in contemplarea ei, interesul meu nu se indreapta spre intreg, ci se'ntoarce dinspre obiect ca'ntreg, laolalta cu partea desprinsa din el, indarat asupra'mi, adica in lumea mea conceptuala prefigurata sau constelata in vederea abstragerii unei parti a obiectului.
"Interesul" il inteleg ca energie, pe care il acord obiectului ca valoare sau pe care obiectul si'l atrage asupra'si, eventual fara sa vreau sau fara sa fiu constient de ceea ce se'ntampla. Imi imaginez asadar, procesul abstractiv ca pe o retragere a energiei de la obiect, ca o curgere a valorii, indarata, dinspre obiect spre continutul abstract subiect.
Abstractizarea inseamna deci, si o devalorizare energetica a obiectului. Abstractizarea este, in alte cuvinte, un flux de energie care introverteste.
No comments:
Post a Comment