Lucrurile stau chiar invers. Trupul este cel care face sa plesneasca invelisul fragil al falsului sine si scoate la iveala amintirile reprimate, pentru a le vindeca. Trupul, precum sculptura, reputatie proasta, caci este crucea pe care se simte durerea, insa renasterea este imposibila, daca nu se simte suferinta.
A nega durerea existentei nu face trupul sa evolueze. Nu elimina durerea din trup. Negarea durerii este actul de crucificare. Se'ntampla in fiecare moment. A simti durerea inseamna a te reuni cu trupul, a aduce spiritul inapoi in corpul terenal, in cadrul acestui gest de reconectare, falsul sine este distrus odata pentru totdeauna. Masca prefacatoriei si negarii este facuta bucati. Amintirile se'ntorc. Experienta este integrata.
Durerea, suferinta nu este dusmaul tau, ci cel mai mare prieten care'l ai. Te aduce inapoi la carcera ta, inapoi la respiratie. Inapoi la intregimea experientei tale. Trupul renascut este un simbol pentru reintegrarea mintii desprinse de corp. Este acea minte in care subconstientul a devenit constient.
Este mintea in care se'ntampla intotdeauna vindecarea si integrarea. Este mintea in care iertarea urmeaza judecatii, asa cum expiratia urmeaza inspiratia.
No comments:
Post a Comment