Celestial...



       In incercarea mea, fara de rost, in a cuprinde lumea cu o mana si a arunca-o printre stele, unde este frumos si cald si bine, mi-am intepat degetele in tepii trandafirilor ce inca n-au inflorit in gradina, dar care au scufundat, in parfumul lor, sentimentul stravechi de dezamagire din ochii verzi ai ierbii. 
       Si asa, cu mainile pierdute undeva printr-o galaxie ce nu mai exista de mult, caci a suferit o implozie si a dat nastere unor mingi de foc, caut orbeste un stalp sau o silueta ce ar putea semana cu cea a lumii, pentru a mai incerca inca o data sa o arunc undeva, printre stelele stralucitoare de sub picioarele batatorite ale gandurilor lor.
       Iar asa, cautarea mea va ramane pentru o perioada indelungata, neterminata, caci oricat de multi stalpi sau siluete voi cuprinde cu ochii din palme, degetele mele nu vor simti niciodata caldura existentei lumii ce ma inconjoara, caci nu sunt indeajuns de lungi pentru a o imbratisa asa cum merita si asteapta, de atata timp.
       Si din aceasta cauza sper ca, odata ce-mi vor creste clesti din degete si voi reusi sa o strang, lasand-o fara suflare, in timp ce stelele ii vor sorbi esenta, ma va ierta, pentru ca i-am prelungit asteptarea.

1 comment:

  1. cand serile de dor te'apasa, cu zambetul tau cald pe sub pleoape, refugiata'ntr'o cetate, saruta splendoarea unei dulci amintiri, si'astfel, pentr'o clipa, vei simti ca'ti sunt aproape,

    ReplyDelete