Schimbare

Traim intr-o lume in care noi nu mai stim cine suntem noi, si nici ei nu mai stiu cine suntem noi. Cumva, am reusit sa ne ascundem chipurile de vazul lumii, pentru a nu-i lasa sa ne mai judece pasii dupa nume ci dupa greutatea cu care am maturat praful de pe asfalt si am lasat urme. Am ajuns, pana si noi, sa ne uitam unul la celalalt si sa ne numaram greselile cu lacrimi si pe buze inchise. Am reusit sa ne inghitim sufletele in timp ce ele se inghiteau pe ele, formand o gaura neagra in propriile noastre existente. Suntem prinsi aici, acum, in fiecare clipa in care ne clipim oboseala, extenuandu-ne pleoapele si inimile.
          Suntem amandoi pierduti in pasii pe care i-am lasat, adanci, in urma noastra, caci noi co-existam acum ca doua batai ale vantului, ca doua cubulete de ghiata intr-un ciob de sticla al unui pahar spart. Undeva pe drum ni s-au topit picioarele si bratele si nu mai putem simti caldura oaselor doar cat de tare ustura cuvintele aruncate cu ura. Ne-am pierdut abilitatea de-a ne vedea sufletele prin ochii fiecaruia, caci acum nu mai avem ochi ci doar piele si urechi. Simtim vanatai si auzim tipete. Nu tu pe ale mele sau eu pe ale tale – dar un amalgam de sunete formate din suspinele tale si urletele mele.

Mereu ai reusit sa te uiti la fruntea mea si sa-mi citesti agresivitatea si puterea de-a deveni isterica – salbaticia din adancurile mele, dar acum sunt doar riduri lasate de degetele tale si nimic mai mult. Mereu am reusit sa fiu cea care te intelege cel mai putin si in acelasi timp cea care te-a imbracat in vesmintele mintii ei si te-a iubit cu gura, piciorul drept, palma stanga impletita cu cea dreapta si cu sangele ce ardea in mine. Insa acum eu sunt cea care iti lasa urme pe piele iar tu ma intelegi prea bine, si undeva, am reusit sa ne inghitim sufletele ce au inghetat, lipite amandoua pe tavanul unei incaperi negre si pline de fum.
          Si cumva, oamenii au ajuns sa se uite la umbrele noastre dansand pe asfalt, nu la pasii nostrii stergand praful de pe strazi, caci fetele lor au devenit fetele noastre iar acum, noi, am uitat cine suntem si ce vrem.