Lady in blue

            Sorbeam, fără zgomot, dintr-o ceaşcă de sticlă, o cafea fierbinte insă perfect îndulcită cu Nutella, într-un local ce cuprindea toată esenţa Italiei, în el, de la baghetele frumos expuse pentru privitorii pofticioşi până la muzica veşnicului Toto Cutugno. 

            Se făcea că eram prinsă într-o conversaţie plăcută cu încă două prietene la fel de îndrăgostite de local, ca şi mine, când de-odată privirea mi-a fost captivată în totalitate, împreună cu atentia, către o necunoscută îmbrăcată într-o geacă albastră ce purta şi o eşarfă la gât de un cărămiziu mai sângeriu. Este adevărat că privirea mi-a fost aţintită către dânsa doar câteva secunde, având în vedere că nu puteam fugi afară să o urmăresc, dar asta nu ma putut face să uit părul auriu ce se şerpuia în afara glugii, acoperindu-i chipul.

Era un vânt teribil deşi soarele părea să îşi arate oarecum dinţii strălucitori, înşelându-ne inimile dornice de căldură, de aceea noi trei domnişoare ne găseam în acel culcuş Italian. Momentul în care vântul a suflat un pic mai tare de s-au zguduit geamurile, iar gluga misterioasei de afară a cuprins capul dânsei ca un monstru ce inşfăca o prinţesă, a fost cel care m-a lăsat cu privirea agăţată de femeia în albastru. În acea scurtă privire, partea superioară a trupului albăstrit părea ca şi gura unui dragon furios ce scuipa flăcări. Imaginează-ţi, gluga ce forma capul creaturii, părul auriu împreună cu fularul roşu creând iluzia flăcărilor furioase ce zburau cu vântul.

Mi-am contorsionat trupul un pic pentru a reuşi să desluşesc chipul acestei misterioase femei cu fularul plin de viaţă, însă trăsăturile sale, împreună cu existenta ei, au zburat prea repede pentru ochii mei obositi, luând vântul la dans.