O mare si'o furtuna nebuna de lumina, intr'o clipita s'a facut. O sete mare de pacate, de doruri, de'avanturi, de patimi, de lume si soare. Lumina ce'o simt navalindu'mi in piept cand te vad nufar de nea, este ultimul strop din lumina creata in ziua dintai. Februarie,
Da'mi aripi iubindu'ma, caci sageata vreau sa fiu sa spintec orizontul, sa nu mai vad imprejur decat cer, deasupra cer, si cer sub mine. Sa joc aprins in valuri de lumina, strafulgerat de'avanturi nemaipomenite, doar ca tu sa rasufli liber in mine ..., Martie,
Pe spate sa ne'ntindem in iarba. Tu si eu. Vazduhul topit ca ceara'n arsita de soare, sa curga de'alungul peste miristi ca un rau, apoi o tacere'apasatoare sa stapaneasca pamantul si iubirea sa'mi cada in suflet pana'n picioare. Aprilie,
In limpedea'ndepartare aud din pieptul tau, cum bate inima precum un clopot, si'n zvonuri dulci imi pare, ca stropi de liniste iti curg prin vene; nu de sange. Mai,
Vantul de seara aprins saruta cerul la apus. Ii scoate dantela de sange pe obraji. Din muguri amari infloresc potire grele de nectar si cald din temelii tresar, de'amarul tinerelor mele patimi. Iunie,
Cand tu'mi ineci obrajii si'ochisorii in parul tau, eu ametit de valurile negre si bogate visez. Visez ca valul ce preface'n mister tot largul lunii este urzit din parul tau. Iulie,
Precum limbi de foc eu bratele'mi intind, ca sa'ti topesc zapada umerilor goi si ca sa'ti sorb, flamand sa'ti mistui puterea, sangele, mandria, primavara, totul. In zori cand ziua va aprinde noaptea, cand scrumul noptii o sa piara dus usor de'un vant catre apus; in zori de zi as vrea sa fim si noi cenusa. August,
Visez frumoase maini, cand buzele'ti calde'mi vor sufla in vant cenusa, ce'o s'o tii in palme ca'ntr'un potir, vei fi precum o floare, din care adierea placuta imprastie polen. Septembrie,
In bolta instelata'mi scald privirea si stiu ca'n suflet port stele multe, multe si cai lactee; minunile'ntunericului. Astept sa'mi apuna ziua si zarea mea pleoapa sa'si inchida. Astept amurgul, noaptea si durerea sa'mi intunece tot cerul, sa rasara'n mine stele. Octombrie,
Nu presimti tu nebunia cand auzi cum murmura viata'n mine ? Ca un izvor navalnic intr'o pestera rasunatoare ..., Nu presimti vapaia, cand in brate imi tremuri ca un picur de roua'mbratisat de raze de lumina ? Nu presimti iubirea cand privesc cu patima inimioara'ti si zic ca te iubesc ? Noiembrie,
Iubito, ma porti in inima si'ti multumesc. Canta'mi inc'o data dorul tau sa te ascult, si clipele sa'mi para niste muguri plini din care'nfloresc aivea; vesnicii. Decembrie,
De ce trece somnul prin parul tau, somn fara vise, si'ti tremuri secundele intre bine si rau : straine abscise ?
ReplyDelete