Immortal II,

                   Trupul meu muritor nu mai are de suportat. Bratele, mainile si chipul imi vor fi pictate in rosu, pe umeri mi se va pune hlamida de lucumon, pe cap o cununa iedera, apoi voi fi transportat cu lectica de ceremonie pana in cortul zeului de langa mormantul meu si voi fi intins pe patul meu de moarte. 
                    Cand sudoarea imi va aburi fruntea, cand panglica neagra va tremura in fata ochilor mei, inca va mai trebui sa asist la dansul zeului si, urmarit de privirile oamenilor, sa impart cu zeul hrana divina. Apoi va fi'ntuneric, voi ramane singur, ii voi intalni pe zei si voi sorbi din vinul nemuririi.  
                    Pentru ultima data voi gusta savoarea vietii din turta coapta de orz si din vinul amestecat cu apa. Vor veni apoi zeii. Dar, mai mult decat de ei, imi este dor de partea nevazuta a fiintei mele. Cu trup de lumina si de foc, ea imi va sorbi sufletul de pe buze. Si imi va sopti la ureche numele ei. Apoi, o voi cunoaste. 
                   Stiu ca'n acea clipa, eu voi fi fericit, stiu ca, inca si mai aprins ca atunci cand eram tanar, voi tremura de pasiune in bratele ei. Aripi puternice ma vor purta apoi spre nemurire. Acolo unde este liniste si uitare. O suta de ani de uitare, o mie de ani, acelasi lucru. Eu, nemuritorul, candva, ma voi intoarce.