Newton's Sevenfold Red,

                  Cand eram mic, bunica obisnuia sa'mi citeasca basme cu Feti'Frumosi si printese si zmei si balauri si cu taramuri fermecate. Toate basmele pe care mi le citea, fara nicio exceptie, incepeau cu : "A fost odata ca niciodata ..." si se'ncheiau c'un final fericit, pe care eram destul de fericit sa'l aud : "... si'au trait fericiti pana la adanci batraneti !".
                 Mai tarziu, cand am crescut in varsta, am realizat ca toate aceste basme nu sunt adevarate, ci fictive, in general continand un mesaj, o morala adresata copiilor mici, celor care'asculta sau citesc basmul respectiv. 
                Abia acum intra in viata, o fiinta tanara. O fata simpatica. Frumusica foc. Proaspata; ochii si buzele nu prea serioase, insa privirea sincera si curata. Are o statura placuta, umbla atat de usor si'are o voce potolita (cand are chef, cel putin). Imi place enorm de mult cand se opreste brusc din vorbit, doar pentru'a asculta si'a zambi. Apoi ramane pe ganduri si'si arunca parul peste cap. 
              Se cufunda din nou in ascultarea linistii fara s'astepte ceva si'n acelasi timp parca tot asteptand necontenit : tacerea o cuprinse de pretutindeni, soarele aluneca lin pe cerul albastru si linistit, iar norii pluteau domol pe intinderile sale. Se pare ca ei stiau incotro si de ce plutesc, in acelasi timp, in alte parti ale pamantului, viata clocotea, se zorea, vuia. Aceeasi viata acolo curgea neauzita, ca si apa printre ierburile lacului, si pana seara tarziu ea nu se putu smulge din contemplarea acestei vieti trecatoare, ca apa care curge. 
              Durerile trecutului parca se topeau in sufletu'i ca zapezile primavara si - lucru ciudat ! - niciodata nu simti o iubire atat de'adanca si de puternica pentru iubitul sau.