.jpg)
Trebuie sa'mi asum si asta. In schimb, daca'i indispusa, de exemplu daca refuz sa'i vorbesc, sau refuz sa'i raspund la bunele'ntrebari, sustine c'as fi copacul din cauza caruia nu vede padurea. Dar eu ma tin scai de ea. Daca'si deschide gurita, a..a..a..a, mi'o deschid si eu. Daca se'aseaza undeva, poi ma ghemuiesc si eu langa ea. Daca scoate la iveala un ras timid, ii imperechez si eu unul. Daca'si coboara genele, incep a tremura, abia perceptibil. Daca'si ridica bratul, fac si eu gimnastica. Daca exista un perete gol, stie sa imite cu manuta, un iepure, sau un vultur.
O doresc, sincer chiar o fac, insa treaba scartaie, merge cam greu, caci, ne'am impotmolit. Uneori sunt mai aproape de ea, iar alteori sunt mai departe, dar asta inca nu'nseamna nimic, trebuie sa joc dupa cum imi canta, sa fac plecaciuni in jurul ei, inaintea ei, sub ea, in spatele ei. In relatia noastra, exista un anume, flux'reflux. Ma repede cu'o voce tunatoare, de altfel, daca simte c'o doresc, daca'mi adulmeca dorinta, se linisteste. Dorinta mea nu'i trezeste dorinta, dimpotriva, posesiunea o calmeaza.
Se'ntampla sa nu'mi poata vorbi liber. Motivele pot fi diferite, fie legate de familie, fie de locul de munca. Tatal ei nu ma poate suporta, sustine ca "munca" mea, este un joc, al umbrelor, adaugand ca as fi partea "intunecata" a propriei mele persoane, ca "intunec", de exista cuvantul, viata ficei sale etc. Un batran senil, si nedrept as spune. As spune daca n'ar fi, un tip simpatic, echilibrat, un barbat carunt. In asemenea situatii, a mea femeie, isi ingroasa vocea, ca sa nu se dea de gol, si mi se adreseaza cu'o indiferenta atat de stridenta incat mi se strange inima. Mi'este frica sa n'o pierd, as face orice pentru ea, tot ce'mi cere.
Exista o femeie. Ma uraste. Ma vrea. Ma suna tot timpul, imi lasa mesaje. Este extrem de ocupata, ma suna intotdeauna, nu pot vorbi liber, imi sopteste uneori.
Exista o femeie. Ma iubeste. Ma suna si'mi rosteste numele. Imi repeta numele precum un cuvant magic. Luni in sir. Nici nu stiu cand are timp sa doarma.
Exista o femeie. Ma iubeste. Se lupta cu trecutul, mai exact cu trecutul individului. II place sa sarute, o cuprinde o veselie dezlantuita, zambeste, rade, necheaza, toate fiind variante de sarut. "Imi place'atat de mult !", imi chicoteste'n gura, "Inca, hai, inca un pic !". Limba i se'ntareste, aproape ca'mi sparge cerul gurii, un potop de triluri acolo'n intuneric, in intunericul meu. Saruturile se plimba de ici'colo pe ea, pe curbura frumos bronzata a gatului, pe pometii obrajilor, nas, orbite. Saruta, ma atinge si desfac si coaste.
Exista o femeie. Ma iubeste. Dupa parerea mea, este englezoaica. Ne straduim sa descoperim in celalalt caracteristici nationale. Din pacate nu cunosc, nici pe departe nu cunosc, suficient de bine istoria Angliei, exista in mine doar cateva imagini "britanice", la modul general, iar in aceste banalitati caut puncte de sprijin. Ma straduiesc s'o plasez intr'un anumit context, intr'un "cliseu" national, dar nu prea tine, pentru ca'n realitate contextul ei este trupul meu. Patria ei nu'i patria ei, ci trupul meu. Din cauza asta, atunci cand o iscodesc in taina, in fata ochilor mei nu apar imagini din tara ceaiurilor, ci eu insumi, intotdeauna ma vad si pe mine, imi vad coapsele, despre care putem afirma cu tot curajul ca sunt musculoase, alta data'mi vad buzele'mi umede, degetul. Timp indelungat, luni de'a randul, a negat ca simte si ea la fel cand ma priveste.
Exista o femeie. Ma iubeste. Stie sa faca bine dragoste. Mai pe sleau, mai energetic. Ar fi greu de spus "de ce ?", sau dimpotriva, ar fi usor ? De ce ? Poi de'aia ! Sunt si altele care'si domina astfel muschii, si altele stapanesc acea gratie a indecentei, care nu sperie, ci contamineaza, nu'i unica nici in privinta veseliei care'i clipoceste din trup, la fel cum si altele poseda acea capacitate de metamorfozare, care'i in stare sa schimbe pe neasteptate aceasta veselie'n drama. Totusi, asa cum sta tolanita peste mine, incordata intr'o frenezie linistita, sau eu cum ma zbat neputincios in ritmul infinit al oceanelor, prins in "clestele de marmura a coapselor ei". Tot timpul cat suntem impreuna, exista doar bucuria, bucuria indeparteaza totul, nici eu nu mai exist, nici ea nu mai exista, ci doar aceasta simpla jubilatie. Din cauza aceasta, nu trebuie sa ma gandesc ca totul se va termina in curand.
Exista o femeie. Ma uraste. II este dor de mare, de crepusculul luminos, revarsare de lumina, nici intunecat, nici luminos, amurg etern. Se tot fataie de colo'colo pana gaseste marea, ii place cand aude vantul.
Exista o femeie. Ma iubeste. Iubeste natura. Vorbeste intr'una despre lume, despre minunea naturii, despre ordine si armonia existente acolo si despre frumusetea care exista in noi, adica despre ingemanarea dintre dipa si eternitate, desi a recunoscut ca in asemenea momente se gandeste la un "Dumnezeu", numai ca n'are curajul sa'l "numeasca".
Exista o femeie. Ma uraste. Are ochii verzi, ca ai mei, si pentru c'ai mei sunt ca ai mamei mele, ma uit la privirea ei, de parca as fi ajuns acasa. De la distanta, are trup ca de fetiscana, de aproape, este ca o argilarie. Bratele'i sunt late, buzele zmeurii. Ma ameninta fara'ncetare.
Exista o femeie. Ma iubeste. Ma linisteste tot timpul, te rog sa ma crezi, imi spune de exemplu "Nici vorba sa te urasc !". Daca vede ca sunt foarte deprimat, imi spune sa nu ma pierd cu firea. Pe mine chiar ma linisteste afirmatia aceasta, indiferent daca am fost eu sau nu ingrijorat inainte.
Exista o femeie. Ma uraste. Tot timpul imi da papucii. Ma trimite la plimbare. Ma arunca. La fel ca pe'o lamaie stoarsa. Suntem foarte ocupati. Adevarul este ca n'am considerat o catastrofa faptul ca trupurile noastre nu sunt devorate de focul pasiunii, si lipsa de'ntuziasm poate genera scantei frumoase. De altfel, mie'mi place si daca stau numai intins langa ea, daca'mi atarna mana in poala ei. Ea nu despre asta vorbeste, ea vorbeste despre tot, vorbea despre tot, insa eu ii imping mai sus coapsa. Coapsa zvelta, de altfel. "A fost frumos, a durat ani la rand", spune. Fara sa scot niciun cuvant, ii intorc trupul catre mine, bustul ei, de altfel. Ar fi si bun, daca n'ar exista gandurile astea obscure despre tot.
Exista o femeie. Ma iubeste. I'am propus sa'mi dea papucii. "M'am speriat !", imi povestise mai tarziu, "deja mi'era teama de ce'i mai rau".
Exista o femeie. Ma iubeste. Este pistruiata si'are un nas mare. Fata ii este presarata cu pistrui, cu "binecuvantata roua aurie a Soarelui". Original, ii displaceau, dar lucrurile s'au schimbat. A'nceput s'admire aceste pete minuscule, se minuneaza de parca ar fi fost vorba de un mesaj secret, cifrat. I'am numarat pistruii, chiar de nenumarate ori, dar niciodata nu mi'a iesit acelasi numar.
Exista o femeie. Simte pentru mine, ce simt si eu pentru ea, ma uraste, ma iubeste. Cand ma uraste ea, o iubesc eu, cand ma iubeste ea, o urasc eu. Altceva nu exista.
Exista o femeie. O urasc, sau cam asa ceva.
Exista o femeie. Evident ma iubeste dar poate ar fi mai bine daca m'ar si ura, acesta lucru ne'ar uni mai tare.
Exista o femeie. Ma iubeste. Ma iubeste din ce'n ce mai putin si ma doreste din ce'n ce mai mult. Altadata cand o inghesuiam in perete, se deschidea de la sine. Acum nici macar nu trebuie sa ma misc, pentru ca ma si primeste. Daca inspir aer, trebuie sa'l fur din gura ei. Intr'una din zile, i'am gasit si caninul in gura mea. Sunt un saman. Ma pot defini din ce'n ce mai greu.
In a mea femeie, se afla si romantica si realista, ca orice femeie care este iubita are cel putin noua'zeci si sapte de ipostaze iar barbatul care iubeste femeia, ii creeaza, pe rand, zeci de chipuri.
Intre iubire si ura, este uneori o diferenta atat de mica, incat cateodata le combin pe'amandoua doar pentru'a forma, cea mai placuta experienta a vietii mele. Iti multumesc,
@};-
ReplyDelete