Euryale,

                      Repetarea vesnica a unei povesti putin originale, clasica cearta. Era ceva in tot evenimentul acela care'avea un caracter inexorabil, cu scapari de fatum incantator de clasic, de drumuri trasate de catre Destin. Nimeni nu este capabil sa invete din experienta altuia si, drept urmare, unica atitudine demna este s'o iau de mana si s'ascult, cu infinita bunavointa, povestea in desfasurare a iubirilor si suferintelor, in timp ce Natura'si urmeaza cursul inevitabil si intelept. 
                    Ritualul a urmat drumuri batatorite si previzibile, chiar daca nebanuit de multumitoare. Ea nu mai simtese niciodata, pana sa ma'ntalneasca, nevoia de'a spune "Te iubesc !" in acel fel dureros, sfasietor, ascultandu'se pe sine, cu stupoare fericita - cuvinte pe care inainte refuzase intotdeauna sa le rosteasca - si pe un ton necunoscut, care parea aidoma unui geamat sau unui planset. Un dialog intim si plin de amintiri, de talcuri impartasite, tot atat de vechi precum prietenia noastra. Ramaseseram tacuti, insotiti de tic'tac'ul ceasului, care dramuia mai departe trecerea timpului, in asteptarea unui zor de zi. 
                     Asa se trezise intr'o dimineata cu fata lipita de pieptul meu si dupa ce'si dadu la o parte parul ravasit ce'i acoperea chipul, imi privise indelung profilul adormit, cu gingasa bataie a inimii mele pe obrazul ei, pana cand deschisesem ochii si, intalnindu'i privirea, ii zambisem. In clipa aceea am stiut amandoi, ca eu o iubeam si ea la randul ei ma iubea in mod absolut, cu certitudine. 
                    Privind'o in ochi, am realizat ca erau tot la fel de linistiti si inteligenti. Odinioara ii iubisem ochii; acum ii adoram. Mainile fine si lungi, cu unghiile rotunjite si curate. Pana si cel mai marunt gest al meu, de'atingere si caldura, ii ramasese inca pe piele. Urma mea nu fusese stearsa de alte iubiri. 
                   Acum incearca sa'si controleze sentimentele. Pentru nimic in lume nu este dispusa sa cedeze ispitei amintirilor.