Mochi,

Crescendo : Ca noi chiar ne iubim, este intr'adevar adevarat si'o stie toata lumea, insa cat anume ne vom iubi nici noi nu stim, nici lumea nu va sti, si nu va sti probabil niciodata. 
                Intr'un amurg de Februarie noi ne'am intalnit, orchestrat in violet, in alb, in roz si azuriu. Si ne'am iubit intaia oara'n parcu'n care nimfele de marmura privesc cu ai lor ochi intrebatori. 
                 Si ne'am iubit, ti'aduci aminte ? Bluza ta pe sanu'ti decoltat, parea un peplum de matase sfasiat. Si ne'am iubit cu'atata nebunie iar statuetele albe ne'au privit cu ochi gelosi. Si ne'am iubit si'azi toata lumea stie ca ne iubim. Dar cat ne vom iubi nici noi nu stim, nici lumea nu va sti. 
..................................................................
Decrescendo : In ochisorii tai amurgul isi rasfrange privirea'nsangerata ca'n doua oglinzi insufletite, iar ochisorii tai sunt rosii ca doua flori de mac, plutind imperecheate, pe luciul unui lac. 
                   In ochisorii tai amurgul, usurel si pe ascuns, se stinge precum lumina din candela uitata iar ochisorii tai din rosii se'ntuneca si par doi ochisori tacuti de sfanta pictati intr'un altar.