Oboseala, mania, melancolia, teama, dorinta, ezitarile, toate s'au ravarsat din mine clocotind intr'o patima pe care nu mi'am mai putut stapani. Am strans'o cu putere la piept, iar ea si'a'ncolacit bratele de gatul meu, de parca n'am mai fi vrut sa se desprinda de mine niciodata.
Gura ei a raspuns cu pasiune la sarutarile mele. Rasuflarea ei dragastoasa mi'a atins mangaietor obrajii. In ciuda suferintei, trupul ei s'a unit si mai strans cu'al meu. Mainile i s'au inclestat de spinarea mea si de umeri, de parca ar fi vrut sa pastreze etern in causul lor amintirea trupului meu viu.
Am ramas apoi intins langa ea, in intuneric, istovit, linistit, rece. Multa vreme am ramas amandoi nemiscati, fara sa spunem o vorba. Apoi mi'a soptit la ureche.
Am simtit in toata fiinta o pace profunda si n'am fost atent la vorbele rostite de ea. Capul ei muritor se odihnea pe bratul, gura ei muritoare imi saruta urechea, parul ei imi mangaia gatul, respiram parfumul de hiacint al obrajilor sai. Am pus mana pe sanii ei goi si'am adormit. Pentru prima data, dupa nu mai stiu cat de mult vreme, am dormit fara sa visez nimic.
Am dormit mult timp. M'am desteptat in patul meu. Cand am deschis ochii, soarele se'afla in inaltul cerului. M'am simtit odihnit, proaspat, fericit. Ca aurul si fildesul, trupul ei muritor se odihnea langa mine. Nespus de frumoasa. Tot atat de frumoasa, tot atat de pura si dupa ce misterele trupului ei s'au implinit, in timp ce'o contemplam, am simtit in piept o flacara profunda.
@};-
ReplyDelete