Forsake...

          Mi-e teama c-ai sa dezlipesti pleoapele-mi cu lacrimi, iar lacrimi dulci n-or fi, ci doar amare, si-atunci am sa ma uit usor spre zare, sa zgudui tot nisipul, in tacere. Mi-e teama c-ai sa zbori si-n urma lucruri, ai sa lasi impreuna cu pene, iar eu am sa te strig incet cu friguri, cutreierandu-mi gandurile mele. Mi-e teama c-am sa-ti sorb suflarea, si-n intuneric am sa-ti pierd privirea, iar pielea imi va sangera intruna, tipand ca te-am avut cand inimile-au fost doar una. Mi-e teama c-o sa uiti chemarea-mi lunga, ce lin o poarta marea-nvolburata, si-ai sa ma uiti candva, departe, pe-o coala alba, rupta, dintr-o carte. Mi-e teama c-ale tale ganduri, vor plange si ura pacate multe, infaptuite de-ale mele mute, si arzatoare doruri de odata. Mi-e teama c-am sa uit parfumul, buzelor ce le-am gustat odata, iar vantul ne va rupe lantul, ce dezlega inlantuirea toata.