Unui idealist, lumea intreaga ii
apare ca un vis, fata de care orice aspiratie dupa cunoastere ar
fi pur si simplu un nonsens. Pentru el nu pot exista decat
doua categorii de oameni : naivii, care isi considera propriile lor urzeli de vise drept lucruri reale, si inteleptii,
care inteleg zadarnicia acestei lumi de vis si care
treptat'treptat trebuie sa piarda orice pofta de a se mai interesa
de ea.
Pentru asemenea conceptie, chiar si propria personalitate
poate sa devina doar o imagine de vis. Intocmai cum printre
imaginile viselor noastre din somn apare imaginea de vis a propriei
noastre persoane, tot astfel, in constienta de veghe,
reprezentarii noastre despre lumea exterioara i se adauga
reprezentarea propriului nostru eu. Ceea ce avem atunci in
constienta nu este adevaratul nostru eu, ci numai reprezentarea
pe care o avem despre acest eu.
Cel care neaga existenta
lucrurilor, sau cel putin posibilitatea cunoasterii lor, acela
trebuie sa nege atat existenta cat si cunoasterea
propriei sale personalitati. Idealistul ajunge atunci sa
afirme : intreaga realitate se transforma intr'un
vis minunat, fara viata, despre care se viseaza si fara un
spirit, care viseaza, intr'un vis care face parte dintr'un vis
despre sine insusi.
No comments:
Post a Comment