Deci noaptea sufletul abandoneaza corpul fizic si cand el revine dimineata, gaseste casa maturata, curatata, spalata, sa'si poata relua lucrul. Daca sufletul n'ar fi parasit corpul, omul ar fi otravit, asfixiat deoarece actiunea de curatare nu s'ar fi putut realiza in el.
Viata este o combustie : toate aceste activitati fizice, afective, mentale, carora le dam numele de "viata" produc o degajare de forte, dar lasa reziduuri pentru eliminarea carora este necesar un anumit timp. Este deci necesar ca sufletul sa se'ndeparteze pentru a se putea face curatarea si fiindca invazia corpului de catre impuritati obliga sufletul sa'l paraseasca, decurge din aceasta ca, cu cat un om devine pur si limpede, cu'atat este mai putin necesar ca sufletul sa'l paraseasca.
Evident, cand omul s'a supraincarcat cu "hrana greoaie" aceasta purificare dureaza mai mult timp si prelungeste absenta sufletului. Spiritul este ergo alungat din corp fiindca este prea multa treaba de facut.
Problema care se pune este daca sufletul care paraseste corpul urca'ntotdeauna. Sa se uneasca cu Sufletul Universal, sau ramane numai sa pluteasca in regiunile inferioare. Aceasta depinde de persoana, de natura si calitatea dorintelor, sentimentelor si gandurilor ei. Aici vorbim decat de'o fiinta animata de un ideal spiritual maret. In timpul somnului, sufletul sau se'nalta catre lumina, se scalda in ea, contempla imensitatea, calatoreste si comunica cu entitatile celeste.
Cand el isi regaseste corpul comunica amintirea celora pe care le'a trait si se va stradui sa le imprime creierului. Si chiar daca omul nu devine imediat constient, cum toate aceste amprente sunt de nesters, intr'o buna zi se va produce revelatia. De aceea se poate intampla cand dintr'o data, intr'o strafulgerare, sa deveniti constienti de anumite adevaruri sublime pe care subconstientul vostru le purta deja de mai mult timp.
Nu venise inca momentul sa constientizati, dar intr'o clipa, cand creierul vostru s'a aflat in conditii favorabile, dintr'o data lumina a izbucnit. Evident, daca sunteti obisnuit sa lucrati asupra corpului vostru fizic pentru a'l purifica si sensibiliza, sufletul poate inregistra mult mai usor realitatile lumii sublime si le poate transmite constientului vostru.
De acea este important sa dam corpului fizic o hrana pura, aer pur, bauturi si chiar ganduri, sentimente, activitati pure. Spiritualitatea nu consta in a neglija materia pentru a ne ocupa numai de spirit, deoarece in realitate manifestarile spiritului sunt limitate de gradul slab de evolutie al corpului terenal. Spiritul are toate puterile, dar nu le poate manifesta atata timp cat organele corespondente din corpul nostru nu sunt trezite.
Alchimistii care au inteles aceasta idee s'au ocupat de a transforma materia, de'a o purifica, sublima. Toata acea lucrare pe care o facea asupra materialelor era simbolica. In realitate era o lucrare asupra corpului fizic prin apa, aer, prin foc, pana cand omul era capabil sa reflecte si sa lasa sa treaca lumina celesta si virtutile spiritului. Spiritul nu are nevoie sa evolueze, caci din contra rolul sau este sa involueze, sa coboare pentru a anima materia.
In regiunea sublima careia ii apartine, el este perfect. Este o problema care trebuie sa fie foarte clara : spiritul are toate posibilitatile in Cer, dar este neputincios in planul material atata timp cat organele corpului fizic nu sunt pregatite sa'i asigure manifestarea. Este important caci oamenii fie sunt influentati de filosofia materialista, fie de o conceptie gresita despre spiritualitate si nu reusesc sa le impace.
Sub forme diferite alchimistii exprimau mereu aceeasi idee, ei spuneau ca lucreaza asupra materiei pentru a o face sa devina subtila si a o transforma in aur pur, simbolul perfectiunii.
Nu este deci atat de important sa ne ocupam de suflet si de spirit, ci de instrumentele fizice prin intermediul carora ele se manifesta.
No comments:
Post a Comment