Tu, actor pierdut, nu te lasa dus de vant, departe, ca o fila dintr-o carte, invechita.
Te rog, mai stai un ceas, si mai sopteste-mi cu al tau glas, inca o poveste de amor, caci tu esti in visu-mi, calator.
Te rog, promit ca te voi lasa, sa-mi povestesti si viata ta; te voi asculta si-ti voi recita si ultima lacrima de dor, si fata iti voi mangaia usor, pana vei zambi ca un nebun, la auzul cuvintelor ce eu le spun.
Te rog, promite-mi ca pe-al tau drum, nu ai incetat sa te gandesti la cat de mult tu ma iubesti, caci sincer eu iti spun, te-am iubit si te iubesc, ca o nebuna si mi-e rusine, caci nu vreau sa crezi, ca indraznesc sa-exagerez.
Te rog pe tine, sa joci cuvinte fine, pe buza-mi inflacarata, asa cum ai facut odata, caci mintea-mi-e cuminte, doar inima cere, cuvinte si cuvinte.
Te rog, cu ale tale maini de catifea, mai mangaie odata fruntea mea si gadil-o cu-al tau parfum, de romanta si de om bun.
Te rog, drag hoinar in al meu dor, strange-mi mana rusinoasa si mai da-mi voie odata, sa-ti simt caldura si focul arzator de dor si pasiune, ce le-ai simtit odata, doar si numai pentru mine.
Tu, actor pierdut, atat iti cer, atata ti-am cerut: o inima curata, sincera si parfumata, in care sa ingrop al meu suflet plapand, pentru o eternitate si o zi si chiar mai mult de'atat.
No comments:
Post a Comment