Décimo

       So long, it's been, since she saw herself, fully, through him. For so long, she's felt broken apart from the half which made her whole.
       She looks at him, now, and sees a man, not a little, chubby cheeked boy, but a handsome man. She looks at his shadow and it doesn't seem to hide daemons and lies, but a tall, sharp and confident figure.
       He shines; not in the silly teenage way, but in the way which radiates strength, trust and reassurance. Love. Protection. But she can't find herself, there, anymore. She can't recognise the memory of her hands playing with his hair, or the lip-stains pushing onto his neck. She doesn't see her reflection in his green, calm and loving eyes, anymore.
       She tries to put herself together, piece by piece, but she can't find the vital ones.
       Has she lost herself completely, away or in him?

Prea

       Cantece mereu prea galagioase sau prea comerciale si ras prea colorant. Rochii prea mari, par prea scurt, nas prea stramb, piele prea asemanatoare cu cea de portocala. Plange prea des si rade prea putin. Crede si este ranita parca prea des. Prea fricoasa si totusi prea deschisa cu oamenii. Are vocea prea pitigaiata iar limba prea ascutita la nervi. Vrea sa se faca auzita prea mult si des iar lumea din jur o priveste cu prea mult dizgust si poate gelozie.

       Mintea ii fuge in prea multe locuri pustii si face pe altii sa se simta prea incomfortabil in preajma ei. Loveste prea tare fara sa vrea, ustura cand te loveste prea pasional din ura. Se pricepe, desi nu o face sa fie vazuta intr-o lumina prea buna, prea bine sa traiasca in alte lumi dar nu in momentul care fuge prea repede. Are prea multe asteptari si este infricosator de dezgustator de prea geloasa.

       Stie sa asculte pe altii prea bine, chiar mai bine decat cred multi ca poate si o face, insa lumea din jur o judeca prea mult dupa aparente si dupa naivitatea prea nepotrivita, dupa ei.  Prea incapatanata si totusi prea emotiva si singuratica. Nu s-a vazut asa pana acum dar este constienta ca este prea inhibata si totusi are mintea prea perversa pentru sensibilitatea prea ascunsa in sinea ei. Prea orbita de iubire insa in ultima vreme, de suparare, nervi si disperare.

       Nu o sa fie niciodata asa sau asa, o sa fie mereu prea asa sau prea asa. O exagerata. O obsedata. O confuza lipsita de sens si rabdare. O zvapaiata ce nu merita prea multa atentie sau iubire fiindca atunci se obisnuieste caci devine prea frumos pentru ea si nu ar dori sa piarda prea devreme frumosul ce l-ar putea avea. 

Plansete

       Nu cred ca stie cate nopti la rand m-am culcat mangaiata de lacrimi, sau nu am dorit deloc pentru ca am plans. Habar nu are ca fata mea a imbratisat atat de bine urmele lasate de sarea lacrimilor si ridurile incruntarii. Nu cred ca si-ar putea da seama niciodata de faptul ca iubirea pe care i-o port se scurge pe fata mea in fiecare zi, macar o data pe zi. 

       Fluvii si inundatii pocninduse de pernele umflate ce le formeaza obrajii mei, pe ritmurile aproape neauzite a oftatului si a respiratiei mele ingreunate de plans. Dragostea lichida este mereu absorbita de buzele mele ori pistruii arsi de soare, insa cu fiecare data cu putin mai putin. 

       Poate ca si el a plans si plange iar eu nu stiu nimic despre acele si aceste momente, insa simt ca ultimele trei anotimpuri au fost incarcate de furtuni si ploi torentiale ce si-au desfasurat spectacolele luminoase si furioase pe pielea mea parca imbatranita. 

Euryale,

                      Repetarea vesnica a unei povesti putin originale, clasica cearta. Era ceva in tot evenimentul acela care'avea un caracter inexorabil, cu scapari de fatum incantator de clasic, de drumuri trasate de catre Destin. Nimeni nu este capabil sa invete din experienta altuia si, drept urmare, unica atitudine demna este s'o iau de mana si s'ascult, cu infinita bunavointa, povestea in desfasurare a iubirilor si suferintelor, in timp ce Natura'si urmeaza cursul inevitabil si intelept. 
                    Ritualul a urmat drumuri batatorite si previzibile, chiar daca nebanuit de multumitoare. Ea nu mai simtese niciodata, pana sa ma'ntalneasca, nevoia de'a spune "Te iubesc !" in acel fel dureros, sfasietor, ascultandu'se pe sine, cu stupoare fericita - cuvinte pe care inainte refuzase intotdeauna sa le rosteasca - si pe un ton necunoscut, care parea aidoma unui geamat sau unui planset. Un dialog intim si plin de amintiri, de talcuri impartasite, tot atat de vechi precum prietenia noastra. Ramaseseram tacuti, insotiti de tic'tac'ul ceasului, care dramuia mai departe trecerea timpului, in asteptarea unui zor de zi. 
                     Asa se trezise intr'o dimineata cu fata lipita de pieptul meu si dupa ce'si dadu la o parte parul ravasit ce'i acoperea chipul, imi privise indelung profilul adormit, cu gingasa bataie a inimii mele pe obrazul ei, pana cand deschisesem ochii si, intalnindu'i privirea, ii zambisem. In clipa aceea am stiut amandoi, ca eu o iubeam si ea la randul ei ma iubea in mod absolut, cu certitudine. 
                    Privind'o in ochi, am realizat ca erau tot la fel de linistiti si inteligenti. Odinioara ii iubisem ochii; acum ii adoram. Mainile fine si lungi, cu unghiile rotunjite si curate. Pana si cel mai marunt gest al meu, de'atingere si caldura, ii ramasese inca pe piele. Urma mea nu fusese stearsa de alte iubiri. 
                   Acum incearca sa'si controleze sentimentele. Pentru nimic in lume nu este dispusa sa cedeze ispitei amintirilor. 

Dezamagire

Incerc sa imi descriu sentimentele si pasiunile prin proza plina de metafora si descrieri ale unor lucruri aspectuoase. Sufar de mania de a descrie in felul cat mai frumos posibil, lucruri cat mai atragatoare, linistitoare, relaxante si care consider eu ca imi ofera o oarecare liniste interioara atunci cand ma gandesc la ele sau le analizez si apoi notez pe hartie. Sufar de dorinta de-a scoate orice este mai ‚pur si inocent’ din fiecare lucru care ma inconjoara. Din oameni, din copaci, din pasari si bancute lipsite de trecatori, din amintiri si emotii, din mine si din cei pe care ii iubesc.

De ce zic ca sufar? Sufar caci ajung in punctul in care toate lucrurile superbe si splendide pe care le descriu sunt doar in asteptarile mele. Sunt nascute din copilul din mine ce doreste ca totul sa fie perfect si vesel in jurul sau. Sunt infasurate in zahar si pufos –nu neaparat roz- si arome imbatatoare de zambete si vise implinite. Asa sunt asteptarile si dorintele mele, dar nu asa este lumea in care ma aflu eu cu adevarat.

Nu asta este lumea pe care o zaresc zilnic pe strada mergand cocosata, cu ochii atintiti spre asfalt si/sau incaltaminte, cu fetele incruntate si gri sub straturile de machiaj si rarele zambete politicoase si false. Asa ca sufar in confuzia, ignoranta si lumea pe care doresc eu sa o creez si sa o percep, caci devine din ce in ce mai respingatoare si repugnanta, caci stiu ca nu am sa reusesc niciodata sa aduc la viata, decat in scris si mintea mea. 

Bolnav

       Ma gasesc in unul din acele momente in care mi-as dori sa te pot musca de ureche si sa-ti chicotesc incet, dulce si subtil pe gat, pentru ati reaminti de vremurile in care ne iubeam ca niste copii mici si prosti.
       Cumva, prin toata amestecatura asta de cuvinte, oameni, intamplari de toate felurile, priviri urate, zambete false, palme peste fata si tipete ascutite, au reusit sa se strecoare niste franturi si asa distorsionate de nenumaratele ori in care mi le-am povestit si repovestit, ce descriu un moment atat de placut mie.
     
       Eram noi, doua inimi de copii indragostiti pentru prima oara, plimbandu-ne pe niste alei lungi, late si zgomotoase printr-un oras uitat de lume. Era frig doar pentru ca batea vantul exceptional de tare iar soarele iti facea pielea sa straluceasca, ca a unui astru. Tin minte doar tricoul alb ce-l purtai iar eu, tremuratul oaselor si a pielii de gaina. Eram destul de dezamagita caci aveam impresia ca n-ai sa-mi mai furi primul sarut, avand in vedere ca ne-am invartit in cercuri toata ziua, dar te-ai oprit. Atunci am simtit cu adevarat caldura soarelui pe pielea mea, sau era doar adrenalina ce-mi grabea sangele prin vene?
       Si te priveam si ma priveai. Aveai soarele chiar in spatele tau si parea ca iti vad aura, stralucind atat de puternic, insa ochii nu ma dureau. Tu, cu un cap mai inalt decat mine, eu cu obrajii mai rosii decat paltonul ce-l urai. Pentru un moment am crezut ca imi vei saruta nasul (asa cum obisnuiai) si apoi ai as continui sa mergi, dar ai decis sa imi saruti si obrajii si fruntea ca apoi sa inchei tandru - sarutandu-mi buzele.
       Motivul pentru care imi aduc aminte culoarea tricoului tau este pentru ca l-am strans exceptional de tare cand m-ai sarutat si imediat dupa m-am uitat la mana mea stanga si am deschis pumnul incercand sa iti indrept tricoul ce reflecta lumina soarelui atat de puternic.
     

       Scurte bucatele ce par a fi o frantura intreaga din amintirile mele, dar sincer nu este vorba despre aceste firimituri din mintea mea si asa obosita, ci despre sentimentele ce se aprind mereu, de cate ori imi aduc aminte. Ca si cum m-as intoarce acolo, iar si iar si iar.

Interzis

         

          Vreau sa te simt pe pielea mea. Vreau sa iti simt formele, caldura, fermitatea si pasiunea cu care te misti peste mine, sub mine, in mine. Am nevoie de focul pe care il rasufli prin nari si printre dintii albi cand te lasi prins de miscarile din solduri pe care le accentuezi cu fiecare secunda din ce in ce mai tare si mai puternic, uitandu-te catre apogeul bucuriei noastre. 

          Privindu-ti chipul in timp ce tu parca te uiti prin mine, la perna, pentru a nu-ti iesi din ritm si la inima mea, in acelasi timp, simt mereu dorinta nebuna de a ma catara pe culmile fericirii tale si in acelasi timp de a nu te mai lasa sa pleci niciodata, pentru ca ma simt atat de plina de extaz si implinita. 

          Transpiratia ce curge pe patul imbibat in mirosul nostru, pielea ta moale, spatele atat de bine sculptat, bataile inimii si miscarile tale bruste imi lipsesc mai mult decat indraznesc sa spun. 

          Undeva, in multitudinea de miscari si zgomote si umbre si iubire ardenta, mereu ma pierd pe mine si ma regasesc in acelasi timp, caci tu ma completezi si ma ajuti sa imi gasesc pacea si linistea de care am nevoie, chiar si in acea zarva de placere. 

Pleiades,

                     Deasupra apei pluteste o invaluire de pacla cenusie si revenoasa. Undeva, departe, se iveste cand si cand malul intunecat, dar se mistuieste indata in valuri de ceata. Toate in jurul meu se cutremura. Ea se afla langa mine pieptanandu'se, incruntandu'si fruntea si tot mormaind nu'stiu'ce. Are un par cum nu mai vazusem : negru cu rasfrangeri albastrii, des si lung de'i acopera umerii, pieptul si genunchii, ajungand pana la podea. Cu'o mana il ridica de pe podea si'l tine sus, cantarindu'l parca, in timp ce cu cealalta de'abia poate sa razbata cu'n pieptene de lemn cu dintii rari, in suvitele lui impanzite. Buzele ii sunt deformate, ochii negri ii scanteiaza de furie si fata inecata in valurile dese de par parca este mai mica si caraghioasa. 
                    Cand vorbeste, rosteste cuvintele intr'un fel anume, de parca le'ar canta. Cuvintele ei seamana cu niste flori, atat de blajine, colorate si insorite. Mi se'ntiparesc usor in minte. Cand zambeste, pupilele ei intunecate ca visina coapta se fac mai mari si'o lumina negrait de placuta se aprinde in ele. Zambetul ii dezvaluie dintii albi si puternici iar pielea mata a obrazului, in ciuda atator zbarcituri, pare tanara si luminoasa. Se misca cu usurinta si indemanare, ca o pisica uriasa si pe deasupra mai avea si moliciunea aceste blande vietati. 

Mise en abyme,

                    Ma aflu intr'o incapere intunecata, langa fereastra. Stau langa bunica. Ma tine de mana. Este o femeie rotunda, cu ochii enormi, un nas un pic caraghios. Este mai robusta insa plina de farmec. Starea ma coplesea, lacrimile si bocetele din jur imi starneau un sentiment de neliniste. Parul il purta ca de'obicei pieptanat frumos, precum o caciula mare si luminoasa. Era un pic aspra la fire insa mereu scumpa la vorba. Mare, curata si bine'ngrijita. In final m'am ascuns intr'un colt intunecat, ma uitam la restul persoanelor cum isi pierdeau firea si strangeau din dinti. Ma cuprinsese groaza. Nu prea mai tin minte ce s'a'ntamplat dupa. Aud insa in continuare lacrimile ce se loveau de podea. 
                     O alta imagine de care ma tem intr'un este acel colt pustiu de cimitir, intr'o zi ploioasa. Stau pe'o gramada de pamant cleios si alunecos si ma uit in groapa in care fusese coborat sicriul. Ploaia calda se cernea peste noi toti, in stropi mici ca niste margele maruntele. Indelungat ramasesem langa groapa, tacut si cu capul plecat in timp ce se umpluse de pamant pana la gura. Se starni din senin un vant puternic ce alunga ploaia. Ma luasera de mana si pornisera impreuna cu mine, prin multimea de cruci innegrite. 

The Hecatonchires,

                       Trasaturile fetei sunt energice. Statura este impresionanta, bine proportionata. Buze fine. O'nfatisare firava, de'o frumusete desavarsita. Pielea ei parea stravezie, carnatia diafana : o faptura de vis rasarita din vreo legenda de pe malurile Rinului. Merita sa fie iubita. Este superba, talentata. Numeste o calitate ce pare a nu detine. Nu cred ca mai este nimic nou pentru ea in a fi iubita, dar imi imaginez ca este nemaipomenit de dulce. 
                     Mereu ma simt inselat de frumusetea tenului, de ochii mari si verzui. Parul frumos, pielea stralucitoare, chipul bland. O consider atat de frumoasa incat cred ca merita a fi pictata. La aceasta varsta este mai frageda si mai gingasa ca niciodata. Cateodata am impresia c'Amorului insusi i'a facut placere sa'i zugraveasca trasaturile. Iubesc cand este zburdalnica, iute din fire si dracoasa. 
                  Nu ne putem impotrivi Naturii caci ea ne'a facut asa : unul pentru celalalt. Urmam legile ei. Ea ni le'nsufla acum, prin glasul iubirii. Aseara te'am visat. Eram in culmea fericirii, scaldat in lacrimi de bucurie, tinandu'te de maini si declarandu'mi de nenumarate ori iubirea, dragostea, increderea, pasiunea si dorinta catre tine. 

Schimbare

Traim intr-o lume in care noi nu mai stim cine suntem noi, si nici ei nu mai stiu cine suntem noi. Cumva, am reusit sa ne ascundem chipurile de vazul lumii, pentru a nu-i lasa sa ne mai judece pasii dupa nume ci dupa greutatea cu care am maturat praful de pe asfalt si am lasat urme. Am ajuns, pana si noi, sa ne uitam unul la celalalt si sa ne numaram greselile cu lacrimi si pe buze inchise. Am reusit sa ne inghitim sufletele in timp ce ele se inghiteau pe ele, formand o gaura neagra in propriile noastre existente. Suntem prinsi aici, acum, in fiecare clipa in care ne clipim oboseala, extenuandu-ne pleoapele si inimile.
          Suntem amandoi pierduti in pasii pe care i-am lasat, adanci, in urma noastra, caci noi co-existam acum ca doua batai ale vantului, ca doua cubulete de ghiata intr-un ciob de sticla al unui pahar spart. Undeva pe drum ni s-au topit picioarele si bratele si nu mai putem simti caldura oaselor doar cat de tare ustura cuvintele aruncate cu ura. Ne-am pierdut abilitatea de-a ne vedea sufletele prin ochii fiecaruia, caci acum nu mai avem ochi ci doar piele si urechi. Simtim vanatai si auzim tipete. Nu tu pe ale mele sau eu pe ale tale – dar un amalgam de sunete formate din suspinele tale si urletele mele.

Mereu ai reusit sa te uiti la fruntea mea si sa-mi citesti agresivitatea si puterea de-a deveni isterica – salbaticia din adancurile mele, dar acum sunt doar riduri lasate de degetele tale si nimic mai mult. Mereu am reusit sa fiu cea care te intelege cel mai putin si in acelasi timp cea care te-a imbracat in vesmintele mintii ei si te-a iubit cu gura, piciorul drept, palma stanga impletita cu cea dreapta si cu sangele ce ardea in mine. Insa acum eu sunt cea care iti lasa urme pe piele iar tu ma intelegi prea bine, si undeva, am reusit sa ne inghitim sufletele ce au inghetat, lipite amandoua pe tavanul unei incaperi negre si pline de fum.
          Si cumva, oamenii au ajuns sa se uite la umbrele noastre dansand pe asfalt, nu la pasii nostrii stergand praful de pe strazi, caci fetele lor au devenit fetele noastre iar acum, noi, am uitat cine suntem si ce vrem.

Lady in blue

            Sorbeam, fără zgomot, dintr-o ceaşcă de sticlă, o cafea fierbinte insă perfect îndulcită cu Nutella, într-un local ce cuprindea toată esenţa Italiei, în el, de la baghetele frumos expuse pentru privitorii pofticioşi până la muzica veşnicului Toto Cutugno. 

            Se făcea că eram prinsă într-o conversaţie plăcută cu încă două prietene la fel de îndrăgostite de local, ca şi mine, când de-odată privirea mi-a fost captivată în totalitate, împreună cu atentia, către o necunoscută îmbrăcată într-o geacă albastră ce purta şi o eşarfă la gât de un cărămiziu mai sângeriu. Este adevărat că privirea mi-a fost aţintită către dânsa doar câteva secunde, având în vedere că nu puteam fugi afară să o urmăresc, dar asta nu ma putut face să uit părul auriu ce se şerpuia în afara glugii, acoperindu-i chipul.

Era un vânt teribil deşi soarele părea să îşi arate oarecum dinţii strălucitori, înşelându-ne inimile dornice de căldură, de aceea noi trei domnişoare ne găseam în acel culcuş Italian. Momentul în care vântul a suflat un pic mai tare de s-au zguduit geamurile, iar gluga misterioasei de afară a cuprins capul dânsei ca un monstru ce inşfăca o prinţesă, a fost cel care m-a lăsat cu privirea agăţată de femeia în albastru. În acea scurtă privire, partea superioară a trupului albăstrit părea ca şi gura unui dragon furios ce scuipa flăcări. Imaginează-ţi, gluga ce forma capul creaturii, părul auriu împreună cu fularul roşu creând iluzia flăcărilor furioase ce zburau cu vântul.

Mi-am contorsionat trupul un pic pentru a reuşi să desluşesc chipul acestei misterioase femei cu fularul plin de viaţă, însă trăsăturile sale, împreună cu existenta ei, au zburat prea repede pentru ochii mei obositi, luând vântul la dans. 

Kiss the rain

Ploaia spala fete, insa nu neaparat si inimi. Imbratiseaza ploaia si poate abea atunci ai sa simti caldura si afectiune. Pana atunci nu ai sa simti decat raceala si ura cu care te loveste peste obrajii rosii.

Aere Perennius,

                        Simteam ca traiesc intens, cu pasiune, aveam sentimentul ca viata mea amoroasa se armonizeaza langa al meu iubit. Ne iubisem ceva timp in valtoarea evenimentelor iar daca destinul ne punea brusc obstacole in calea noastra, o facea pentru a ne da ocazia sa luptam impreuna si sa iesim cu bine din aceasta incredibila incercare. Acest gand ma facea s'accept noul nostrul mod de existenta si sa'mi definesc comportamentul : orice s'ar intampla, va trebui sa'l sustin si sa'l ajut din toate puterile mele pe'acest baiat a carui iubire imi era atat de pretioasa. 

                 De multe ori nu mi'am mai putut retine lacrimile fierbinti. Imi spunea ca sunt frumoase, caci imi izvorau direct din inima. Ochii lui limpezi se scaldau in ai mei, iar buzele sale sopteau cuvinte de dragoste pe care le'am asteptat de'atata amar de vreme. Am o inima sensibila, tulburata de nenumaratele goluri dintre noi, acoperita de'un pic de teama.

                 Ador cand imi atinge mainile - cu blandete contururile obrazului iubit mi'l saruta si alinta. 

Newton's Sevenfold Red,

                  Cand eram mic, bunica obisnuia sa'mi citeasca basme cu Feti'Frumosi si printese si zmei si balauri si cu taramuri fermecate. Toate basmele pe care mi le citea, fara nicio exceptie, incepeau cu : "A fost odata ca niciodata ..." si se'ncheiau c'un final fericit, pe care eram destul de fericit sa'l aud : "... si'au trait fericiti pana la adanci batraneti !".
                 Mai tarziu, cand am crescut in varsta, am realizat ca toate aceste basme nu sunt adevarate, ci fictive, in general continand un mesaj, o morala adresata copiilor mici, celor care'asculta sau citesc basmul respectiv. 
                Abia acum intra in viata, o fiinta tanara. O fata simpatica. Frumusica foc. Proaspata; ochii si buzele nu prea serioase, insa privirea sincera si curata. Are o statura placuta, umbla atat de usor si'are o voce potolita (cand are chef, cel putin). Imi place enorm de mult cand se opreste brusc din vorbit, doar pentru'a asculta si'a zambi. Apoi ramane pe ganduri si'si arunca parul peste cap. 
              Se cufunda din nou in ascultarea linistii fara s'astepte ceva si'n acelasi timp parca tot asteptand necontenit : tacerea o cuprinse de pretutindeni, soarele aluneca lin pe cerul albastru si linistit, iar norii pluteau domol pe intinderile sale. Se pare ca ei stiau incotro si de ce plutesc, in acelasi timp, in alte parti ale pamantului, viata clocotea, se zorea, vuia. Aceeasi viata acolo curgea neauzita, ca si apa printre ierburile lacului, si pana seara tarziu ea nu se putu smulge din contemplarea acestei vieti trecatoare, ca apa care curge. 
              Durerile trecutului parca se topeau in sufletu'i ca zapezile primavara si - lucru ciudat ! - niciodata nu simti o iubire atat de'adanca si de puternica pentru iubitul sau. 

Ramayana,

                    O fac sa planga iar la varsta ei, lacrimile curg usor. As face orice lucru ca s'o vad fericita. Acum iubirea noastra pare adormita. Pare un efect natural al timpului, si'al nelinistitelor vieti, insa daca intelepciunea veche inca mai este buna la ceva, daca mai poate fi de vreo utilitate ignorantei moderne, sa ne amintim impreuna cu ea, discret, ca sa nu radeti de noi, caci atata timp cat exista viata - va exista si speranta. Oricat de grosi si de negri ar fi norii deasupra capului nostru, cerul, acolo sus, va fi mereu albastru.
                Sunt stupid si nedrept. Te rog iarta'ma. Lucrurile ce par sa fi trecut sunt cele care nu trec niciodata. Nu am nicio scuza. Te iubesc si cateodata de prea multe ori dau impresia ca uit, sau chiar uit, ca datorez aceasta iubire unei persoane concrete, complet in fiinta, admirabil. Ma cunosti. Nimeni nu ma cunoaste mai bine. Nu'ti imaginezi cat de fericit ma faci. Uneori ar trebui sa ne'ntoarcem la anumite gesturi de afectiune de pe vremuri, desi n'am trait pe vremea reverentelor si sarutarilor de maini. 
                Chiar daca ti se pare stranie comparatia, pentru mine, gesturile sunt mai mult decat niste simple gesturi, sunt precum desene facute de un trup pe altul. Vine momentul sa te'atrag catre mine, sa'ti mangai parul, sa te sarut incet pe chip, pe pleoape - usor. 

Phoenix

Our love will be born again from its ashes just like a phoenix and will blossom like the most beautiful and scented spring that has ever spoiled the sleepy trees and hearts. It will flow like the calmest murmur of all the refreshing rivers and will amaze us just like the dance of the cherry blossom petals on the delicate wind-blows. As the summer rain warms our skins and senses so will our love.

And our love will create colourful explosions in our minds and under our skins. We will not be able to refrain ourselves from making every possible desire that our bodies can beg for, come true. And we will laugh with anger and cry with laughter. We will destroy and build and we will enjoy as one. Because our love will protect and adore us – it will let us nest under its breast. We will hug it and melt at its feet, while our hearts will beat as one, again.

Ab imo pectore

But one can never tell another how to rule his heart, because the heart is the one that rules the other.

Avalon,

                       Ma simt patruns de'un dor atat de aprig. Observ siluete dragi ce le zaresc in luciul purpuriu al aurorei, pribegind dincolo. Parca le aud vocile duioase. Exista oare un abis prin care iubirea cu aripile ei puternice sa nu se poata strecura ? Ce'nseamna pentru dragoste spatiul si timpul ? Nu traieste ea oare in inchipuire si'are cumva o limita ? 
                       Apar aratari sumbre, inghesuindu'se in siruri tot mai dese, strangandu'se tot mai mult in jurul meu. Imi acopera vederea si'mi impresoara mintea cu suferintele trecutului, incat pana si dorul care ma unple de suferinte si delicii fara nume, devine un chin ucigator si fara leac. 
                      Obisnuia sa ma'nvaluie ca un vis frumos amintirea acestei fericite tinereti. Precum o tara indepartata a minunilor, unde salasluieste bucuria si seninatatea netulburata a unei minti sincere si naive de copil. In urma mea, cand privesc indarat, se casca o prapastie. 

Doom

What is forgotten will remain forgotten if you don't have a reason to remember.

Totusi iubirea peste blestem

Obsesia mea despre tine 

Renaste, in mine, acum 

Si iarasi e rau si e bine 

Si toate se afla pe drum. 

O clasica dragoste veche, 

Transcrisa in versuri, candva, 

Acum isi gaseste pereche 

Si replica este a ta. 

Poemele mele supreme, 

Traite-ntre bine si rau, 

Acum, s-au intors ca probleme, 

Le-as trece pe numele tau. 

Mereu, intre viata si moarte, 

Mi-a fost si mi-e dat sa ma zbat, 

Iar astazi, cand esti prea departe, 

Abia te mai strig sugrumat. 

Si nu mai dau lumii de stire 

Ideea de care ma tam, 

Ca nu mai exista iubire, 

Asa cum exista blestem. 

N-am cum sa accept ca, din toate, 

Ramane doar zborul tarat 

Si faptul ca nu se mai poate 

Iubi decat rau si urat. 

Vin versuri stravechi sa-mi inspire 

Poemul cel nou ce il chem 

Si totusi exista iubire, 

In veci, peste orice blestem.

(A.P.)

Craiasa Zapezii

In adancul inimii mele exista o plapuma ce acopera fiecare gaura provocata de timp si spatiu. Plapuma se intinde ea, cat poate, pentru a ma proteja, insa intepaturile mici le mai rateaza si din cand in cand inceteaza bataile. Aerul ce patrunde, ca un sarpe siret, prin urmele de ace aflate pe inima, ingheata sangele, oprind fluiditatea sa naturala si calatoria prin trupul meu, ajungand intr-un final sa ma lase si pe mine rece ca gheata.

Present

Just because you stopped for a moment and sat on a bench to cry, it doesn't mean that the rest of the world won't carry on moving past you.

Kokoro,

                   Mereu mi'a placut vocea ei cea placida si ludica. Cateodata cand tipa zici ca'i pitigoi. Stateam pe'ntuneric, fata'n fata, tacuti, uitandu'ne la cerul instelat. I'am iluminat chipul si'a clipit. Fata ii era extrem de mica si plina de viata cu ochii mari. Subtirica, frumos desenata. Foarte frumoasa. Cateodata se cuibareste langa mine si isi pune pe chip zambet de pisica. Parul ii devine ondulat. Mainile intotdeauna ii sunt bine intretinute. 
                 Ochii detin o anumita licarire aurie. Un zambet gingas. Mereu arata ca si cum ar fi dormit bine. Ii place sa vorbeasca despre dragoste pe'un ton dulce si dureros. Cand se supara pe mine, sprancenele ele frumoase, ce par a fi desenate, mereu se'ncrunta usor. Ii place sa poarte rochii mai stramte ce par a i se potrivi precum pielea unei sirene si mereu ii ofera o silueta frumoasa. Asta daca'ti plac fetele cu fundul mare desigur. 
                 

Asleep! O Sleep A Little While, White Pearl!

Asleep! O sleep a little while, white pearl! 

And let me kneel, and let me pray to thee, 

And let me call Heaven’s blessing on thine eyes, 

And let me breathe into the happy air, 

That doth enfold and touch thee all about, 

Vows of my slavery, my giving up, 

My sudden adoration, my great love! 

[J.K.]

Pleoape grele

Iarta-mi, te rog, palma grea si lacrimile de ceara.

Spectre

Fura-mi inima iar eu iti voi rapi ani din viata. Daruieste-mi o imbratisare iar inima mea va lua locul inimii tale, fie ca vrei sau nu.

Degete impletite

     Imi aduc aminte ca la inceputuri ma enerva nebunia din degetele tale caci mereu alunecau printre ale mele, ca nisipul fin si lucios. Si mi-a trebuit mult timp sa iti inteleg jocul si sa il joc cu tine, iar acum mi-e dor.
     Nu trebuia sa faci prea multe, doar sa ma lasi sa ma pierd in ochii tai in timp ce-mi mangaiai incheieturile iar eu eram a ta.
     Mi-aduc aminte cum imi plimbam degetele pe causul palmei tale iar apoi se serpuiau rusinos dar tandru pana pe varful degetelor tale iar tu zambeai. Zambeai pentru ca stiai ca incerc sa te imit, insa tu stiai ca mainile tale vor stapani mereu mainile mele.
 

Lacrimi sarate

       S-a zbatut ca marea spumoasa pentru a reusi sa readuca nebunia mea si calmul sau intr-o contopire linistita, ca cea dintre valuri si nisipul de pe plaja. A renuntat la parti din el, la pietricelele lucioase ce ii dadeau farmecul sau aparte, pentru a imbratisa bestia furioasa ce iesea din mine in momentele cele mai intunecate. Si a facut asta ani dupa ani, veri dupa veri insa marea s-a umplut cu sare iar nisipul s-a uscat sub sarea cea grea.

Pufos

S-a scuturat vioi si vesel, si-a aparut usor in zare, un fulgulet pufos si alb ca spuma de pe lapte. Si-a admirat in lunga-i plimbare copii si case bucuroase si se ruga fara-ncetare sa cada pe zapada mare.

Seek

Go hunt the moon and the stars will be your guide. 

Go hunt the sun and the clouds will be your path. 

Go hunt the wind and the birds will become your trustees.

Go hunt true love and you will have to step on many hearts.

Nepenthe

I know that hope dies last, which doesn't mean that it won't die. It actually means that it will die - eventually.

Nemo

Cine a decis ca Lunii si Soarelui le va fi mai bine despartiti? Luna? Soarele? Cerul?

Fulgi

Si ninge cu lacrimi inghetate de vreme si mi se inrosesc mainile.

Blindly in love

Can you actually forget your lover's face after losing your sight?

Crystal

If you are scared of the snow remember that once it's melted the smell of the fresh grass will be your elixir. 

Ado

Once the twig is torn out, the tree straightens up to its initial state.

The sunset in your eyes

     Well, it isn't firstly about the colours then anything else that surrounds you, but actually, it all evolves around timing.
     A few moments can show the difference between the amazing oranges and the calmer pinks. You don't want to miss the strong golden yellows with influences of pinks and reds, warming the skin of every frozen broken-hearted person. You don't want to throw away the minutes which take you through breath-taking explosions  of reds and oranges, spread around the sky. Also, keep in mind that a few moments missed and you will lose the little tinges of purple which appear right towards the end of the colourful show.
     Remember, timing is everything. Find your place, the spot that makes you feel welcomed and relaxed, but do it before the start of the sunset itself. Then, just don't let your eyes move around and off the sky too much, so that you don't miss any of these beautiful and fiery spectacles.
     And then, if you have someone with you, even better, because at least, when you declare your love to them, being as warming and spectacular as the sunset, they will be able to believe you and share that feeling with you.

Imploration

It is only when the flowers are dead that you start missing their scent. It is only when your senses freeze that you realise that everything inside of you misses the sun.

Gheata

Am sa astept, insa tine minte ca iarna nu asteapta prea mult, ci ingheata lacurile fara a se gandi de doua ori.

Broken strings

The sounds of the screams that were exploding in my heart calmed the beating and the pumping of blood.

Seco

I need to breathe the air from your lips and feast on the love from within your skin.

Misplace

I miss the sound of the waves more than the sea itself.

Angustia

Y tu me dices que los pajaros vuelan pero ellos solo comen las nubes. 

Lacrima

       Este ceva in legatura cu picaturile de ploaie, ce-mi place exceptional de mult. Stiu ca nu le pot vedea atunci cand se despart de nori, insa mereu, cand privesc cum ploua, imi imaginez tot fenomenul, cu incetinitorul. 

       Cel mai mult imi place sa imi imaginez calatoria picaturilor de ploaie, in general cate una pe rand. Mereu fundalul porneste de la alb, pe partea de sus a imaginii ce mi-o formez in minte, spre un gri mai deschis – aceste culori fiind de fapt norii tristi si grei de unde provine picatura. 

       Apoi, apare stropul de ploaie, in forma cea mai perfecta posibil. Ii vad toate umbrele si toate razele fine de lumina ce o intrepatrund. Ii vad luciul undeva pe partea dreapta, sus. Si desi ea este in cadere, o vad atat de clara, doar restul picaturilor dau acea senzatie de cadere. Ii urmaresc traseul pana ce fundalul se transforma intr-un gri inchis, solid, si picatura se loveste de o balticica. 

       Insa nu aici se termina scurt-metrajul din mintea mea, ci incetineste si mai tare, aratand cat mai multe detalii, descriind cat mai bine contopirea picaturii cu balticica, in cadre simple si apropiate. Vad modelarea apei dupa forma bazei stropului cel rece, apoi mica explozie ce urmeaza atingerea si perlele ce sar nazdravane in toate partile, pe balticica, formand inele pe suprafata ei. Si vad 3 stagii ale picaturii de ploaie, pana cand cea mai mica margea de apa dispare si ea si apoi totul revine la viteza normala.

Mischievous

You told me that love will give me wings but all it did was to take them for itself and fly far away from me.

Love sonnet

I thought that you will feel the love which saw

That you can keep and hold it in your heart;

I hoped that I was strong enough to thaw

The hate and awe that crushed you from the start.

 You twisted words and minds that were so pure;

The hate you kept within your soul conquered.

You let me live in pain without a cure

Although the songs I played to you were heard.

 But still I wish to share my life with you;

And plenty smiles and cries will come to me

Because, to suffer, from the start I knew,

But maybe one day you will start to see.

And now I know that I have done so wrong

When I believed that you will be as strong.

'Carnal Apple, Woman Filled, Burning Moon,’

'Carnal apple, Woman filled, burning moon,

dark smell of seaweed, crush of mud and light,

what secret knowledge is clasped between your pillars?

What primal night does Man touch with his senses?

Ay, Love is a journey through waters and stars,

through suffocating air, sharp tempests of grain:

Love is a war of lightning,

and two bodies ruined by a single sweetness.

Kiss by kiss I cover your tiny infinity,

your margins, your rivers, your diminutive villages,

and a genital fire, transformed by delight,

slips through the narrow channels of blood

to precipitate a nocturnal carnation,

to be, and be nothing but light in the dark.' 

[P.N.]

Encrucijada

Nos separaba de la calle

el cristal empañado de lluvia.

Yo estaba lejos del mundo,

hoja caída en el remanso de su llanto.

Ella era menuda y tierna

y se hacía más menuda entre mis brazos

y más tierna bajo mis ojos.

Entre nosotros y la calle

y la lluvia y el cristal de la ventana

eran dos abismos de plata.

La vida estaba allí naufragando en sus ojos

la belleza dormía en sus senos perfumados

la luz -toda la luz- se me daba en su boca

la humanidad - mi humanidad - era ella.

Más allá del cristal

más allá de la lluvia

pasaron...

Yo separé los ojos de los ojos de ella

para verlos pasar.

Marchaban chapoteando en el barro

los pies descalzos.

Desfilaban los rostros anochecidos de hambre.

Y las manos encallecidas de miseria

y las almas curvadas de injusticia

y las voces amanecidas de odio

desfilaban los pies descalzos.

Iba la madre con el hijo al cuadril

y el anciano rumoreando penas.

Y el mozo flameando la bandera,

iban de frente hacia la vida

armoniosamente rebeldes.

No sé si me lo gritaron ellos

o si me lo grité yo mismo.

Pero en las filas, de los que pasaban

estaban mi puesto, mi bandera y mi grito.

El cristal empañado de lluvia

esfumaba los rasgos de la calle

por donde pasaban los míos.

Volví los ojos hacia ella

que se hacia casi yo entre mis brazos

y le dije:

-Me llaman los que pasan.

Sus ojos empañados

me separaban de su alma

como el cristal con lluvia

me separaba de la calle.

Me dijo lentamente:

-No te vayas.

Y se hizo más menuda entre mis brazos

y me ofreció su boca palpitante

y sentí junto a mí, temblorosos sus senos.

Yo escuchaba chapotear en el barro

los pies descalzos

y presentía los rostros anochecidos

de hambre.

Mi corazón fue un péndulo entre

ella y la calle...

Y no sé con qué fuerza me libré

de sus ojos

me zafé de sus brazos.

Ella quedó nublando de lágrimas

su angustia.

Tras de la lluvia y del cristal

pero incapaz para gritarme:

-¡Espérame! ¡Yo me marcho contigo!

[M.O.S]

Diaphanous

       It's but a glimpse at the past that can change your future, forever. It's but a rushed thought towards the future that can get you to forget the past. There are but these two actions that can make you throw away the present moments. 

On Death

Can death be sleep, when life is but a dream,

And scenes of bliss pass as a phantom by?

The transient pleasures as a vision seem,

And yet we think the greatest pain's to die.

How strange it is that man on earth should roam,

And lead a life of woe, but not forsake

His rugged path; nor dare he view alone

His future doom which is but to awake. 

[J.K.]

A Dream

In visions of the dark night

I have dreamed of joy departed-

But a waking dream of life and light

Hath left me broken-hearted.

Ah! what is not a dream by day

To him whose eyes are cast

On things around him with a ray

Turned back upon the past?

That holy dream- that holy dream,

While all the world were chiding,

Hath cheered me as a lovely beam

A lonely spirit guiding.

What though that light, thro' storm and night,

So trembled from afar-

What could there be more purely bright

In Truth's day-star? 

[E.A.P.]

Si daca nu,

As vrea sa mor si sa renasc din propria-mi cenusa, caci vreau sa pot simti din nou siguranta si nepasarea copilareasca. Ma simt pierduta printre puncticelele de cerneala de pe hartie si pixelii adunati intr-o poza cu noi doi. Mi-e frica de noi si mi-e frica de cuvintele ce ni le rostim. Credeam ca increderea imi va oferi stabilitate si siguranta insa simt cum norii, de sub picioarele mele, se evapora in infinit. Praful de stele si mocirla din care ne-am ridicat amandoi, au creat personajele pe care noi doi le jucam zi de zi, in fiecare minut in care ne vorbim. Amandoi jucam un rol important in viata celuilalt si improvizam atunci cand ne uitam replicile. Cine este de invinovatit ca suntem artisti? Ca suntem actori? Suntem actori in propria noastra realitate si in iubirea ce o construim si o distrugem noi. Suntem cei care creaza decoruri si povesti care nu s-au povestit niciodata si care nu s-au vazut niciodata. Amestecam frumosul cu uratul pentru a crea o iubire sincera si devastatoare. Ne mancam privirile si zambim cu firele de par ce zboara pe aripile vantului. Dansam amandoi pe melodii amestecate cu suparare si lacrimi, insa radem atunci cand melodia rasuna cu zambete. Coloram si murdarim fiecare pagina a piesei noastre, chiar daca noi, de fapt, urmam doar pasii de pe cararile altora, in loc sa ne luam unul dupa celalalt. Fugim pe drumuri opuse si ne intalnim la mijloc. Iar atunci ne sarutam gandurile si sentimentele, ne imbratisam parfumul si uitam cum si de ce am ajuns acolo, ca apoi, dupa cateva momente, sa ne despartim urandu-ne pentru o enorma cantitate de lucruri pe care nici nu ni le mai amintim. Dar cui ii pasa? Suntem doua suflete ratacite care danseaza cu fumul anilor trecuti, sperand sa-l aduca inapoi in stare solida. 

Thank you!

You really don't know how much I care and love you. You really can't imagine!

 

Oscuro

 

   

   Why do you always have to run away from me? 

   You've become so slippery and hard to catch. I only wish that I could capture you in my palms, again, and show you that you really mean the world to me.

Rau fara rau

       Mai infect de-atat nu se poate! Eu plangandu-ma de toate iar tu suferind pe urma mea. Nu mai pot! Nu mai inteleg nimic! Este o lupta constanta care nu pare sa aduca decat rau. Totul pare atat de defect si de greu de pus in functiune. Totul se misca incet inainte, dar cate o data da cu spatele. Am obosit sa mai plang si ai obosit sa mai plangi.

       Amandoi dorim atat de mult sa fim impreuna, si totusi parca suntem din ce in ce mai departe. Esti totul pentru mine si de te-as pierde, nici luna si nici stelele n-ar mai straluci in ochii mei. Soarele si-ar arunca razele de soare in mine, in loc sa-mi mangaie parul. Vantul mi-ar ingheta oasele si sufletul in loc sa-mi aline dorul. Norii s-ar innegri deasupra capului meu si n-as mai scapa de ploi de lacrimi toxice.

       Te vreau atat de tare alaturi, dar simt ca, cu fiecare miscare pe care o fac, cu fiecare cuvant pe care il pronunt, arunc doar namol si venin si rup fiecare fibra din iubirea dintre noi. Oare este atat de fragila incat se va rupe si v-a muri? Sau poate, suntem mai puternici de-atat si vom trece peste orice obstacol?

       Tin sa cred ca o sa mergem mai departe, dansand acelasi tango al suferintei, pana ce vom reusi sa ne strangem, din nou, in brate. Dar vom considera ca a meritat tot efortul atunci? Eu cred ca da, dar tu, ce crezi?

Bruise

Isi impletise mainile puternice in jurul gatului ei si incepuse sa il stoarca pana pielea alba ca varul, a fetei, s-a invinetit. Ochii aproape ca ii ieseau din orbite iar sangele incepuse sa-si faca loc printre dintii curati si stralucitori ca perlele. O strangea cu ardoare, cu dorinta de-a scoate din ea pana si ultima picatura de venin, chiar si cu pretul de-a lasa-o fara suflare.

El nu mai putea sa rabde. Nu mai avea calmitatea necesara sa se controleze. Ea reusise sa-l aduca pe culmile cele mai friguroase ale furiei. Ea reusise sa il dispere pana in punctul de a exploda. A facut-o fara sa realizeze ce s-ar putea intampla dupa si amandoi au suferit.

Ea inca se afla prinsa, incatusata de degetele ferm pozitionate ca un colier ce se afla sprijinit de clavicule, cuprinzandu-i tot gatul. Plangea, striga, scuipa cu venin, insa doar cu privirile, caci vocea ii amortise iar trupul ii paralizase de teroare. Era prinsa si nu putea scapa. Il privea drept in ochi, iar el ii privea sufletul evaporandu-se din ochii ei. 

Red

   

   Listening to Metallica and watching my crimson nails type something for you, is the perfect way to spend my last evening. I'm only trying to write my love to you, on the bullet which pierced your chest. Your body, dressed in black and white while sitting cold on the floor, is what gives this wonderful putrid smell to the room. I love the room; a 10m by 10m with only one window and a white door. 

   The walls, white like flour, make the room seem like it has no door; no way to get out of this world I call my own. I like the window though. It is taller than me and about the same size wide, creating a perfect huge square filled with tiny squares, which are about 5cm by 5cm. 

   You can see little rays of light, coming from the cold moon, piercing through the glass squares and shining on your face. The room seems all black and white, just like the movies you love so much. Also, let’s not forget the cigarette you've left on my desk, suspended somewhere between the floor and the desk, leaving only circles of smoke to evaporate in the air and ash which falls on your bloody palm. 

   What a gorgeous image! What a romantic atmosphere; I mean, we are finally together and nothing else can break us apart, as the bullet which pierced your heart pierced my soul, too.