Nu cred ca stie
cate nopti la rand m-am culcat mangaiata de lacrimi, sau nu am dorit deloc
pentru ca am plans. Habar nu are ca fata mea a imbratisat atat de bine urmele
lasate de sarea lacrimilor si ridurile incruntarii. Nu cred ca si-ar putea da
seama niciodata de faptul ca iubirea pe care i-o port se scurge pe fata mea in
fiecare zi, macar o data pe zi.
Fluvii si inundatii pocninduse de pernele
umflate ce le formeaza obrajii mei, pe ritmurile aproape neauzite a oftatului
si a respiratiei mele ingreunate de plans. Dragostea lichida este mereu
absorbita de buzele mele ori pistruii arsi de soare, insa cu fiecare data cu
putin mai putin.
Poate ca si el a plans si plange iar eu nu stiu nimic despre acele
si aceste momente, insa simt ca ultimele trei anotimpuri au fost incarcate de
furtuni si ploi torentiale ce si-au desfasurat spectacolele luminoase si
furioase pe pielea mea parca imbatranita.
Mi-e frica, ca voi pierde pana si lacrimile.
ReplyDelete