Mise en abyme,

                    Ma aflu intr'o incapere intunecata, langa fereastra. Stau langa bunica. Ma tine de mana. Este o femeie rotunda, cu ochii enormi, un nas un pic caraghios. Este mai robusta insa plina de farmec. Starea ma coplesea, lacrimile si bocetele din jur imi starneau un sentiment de neliniste. Parul il purta ca de'obicei pieptanat frumos, precum o caciula mare si luminoasa. Era un pic aspra la fire insa mereu scumpa la vorba. Mare, curata si bine'ngrijita. In final m'am ascuns intr'un colt intunecat, ma uitam la restul persoanelor cum isi pierdeau firea si strangeau din dinti. Ma cuprinsese groaza. Nu prea mai tin minte ce s'a'ntamplat dupa. Aud insa in continuare lacrimile ce se loveau de podea. 
                     O alta imagine de care ma tem intr'un este acel colt pustiu de cimitir, intr'o zi ploioasa. Stau pe'o gramada de pamant cleios si alunecos si ma uit in groapa in care fusese coborat sicriul. Ploaia calda se cernea peste noi toti, in stropi mici ca niste margele maruntele. Indelungat ramasesem langa groapa, tacut si cu capul plecat in timp ce se umpluse de pamant pana la gura. Se starni din senin un vant puternic ce alunga ploaia. Ma luasera de mana si pornisera impreuna cu mine, prin multimea de cruci innegrite.