Pleiades,

                     Deasupra apei pluteste o invaluire de pacla cenusie si revenoasa. Undeva, departe, se iveste cand si cand malul intunecat, dar se mistuieste indata in valuri de ceata. Toate in jurul meu se cutremura. Ea se afla langa mine pieptanandu'se, incruntandu'si fruntea si tot mormaind nu'stiu'ce. Are un par cum nu mai vazusem : negru cu rasfrangeri albastrii, des si lung de'i acopera umerii, pieptul si genunchii, ajungand pana la podea. Cu'o mana il ridica de pe podea si'l tine sus, cantarindu'l parca, in timp ce cu cealalta de'abia poate sa razbata cu'n pieptene de lemn cu dintii rari, in suvitele lui impanzite. Buzele ii sunt deformate, ochii negri ii scanteiaza de furie si fata inecata in valurile dese de par parca este mai mica si caraghioasa. 
                    Cand vorbeste, rosteste cuvintele intr'un fel anume, de parca le'ar canta. Cuvintele ei seamana cu niste flori, atat de blajine, colorate si insorite. Mi se'ntiparesc usor in minte. Cand zambeste, pupilele ei intunecate ca visina coapta se fac mai mari si'o lumina negrait de placuta se aprinde in ele. Zambetul ii dezvaluie dintii albi si puternici iar pielea mata a obrazului, in ciuda atator zbarcituri, pare tanara si luminoasa. Se misca cu usurinta si indemanare, ca o pisica uriasa si pe deasupra mai avea si moliciunea aceste blande vietati.