In adancul inimii mele exista o plapuma ce acopera fiecare gaura provocata de timp si spatiu. Plapuma se intinde ea, cat poate, pentru a ma proteja, insa intepaturile mici le mai rateaza si din cand in cand inceteaza bataile. Aerul ce patrunde, ca un sarpe siret, prin urmele de ace aflate pe inima, ingheata sangele, oprind fluiditatea sa naturala si calatoria prin trupul meu, ajungand intr-un final sa ma lase si pe mine rece ca gheata.
Orice lucru inghetat si dezghetat de prea multe ori, consecutiv, ajunge sa se strice si sa nu mai fie bun la nimic.
ReplyDelete