Liniste. Era atat
de liniste in camera. Totul parea a fi lipsit de culoare datorita luminii
puternice a soarelui ce strapungea fereastra, in afara de pielea ta bronzata si
a mea de culoarea cafelei cu foarte mult lapte. Totul era imaculat, lipsit de
impuritati. Singurele pete eram noi si-mi placea asta. Undeva pe fundal se
puteau auzi cateva acorduri de chitara dintr-o boxa, insa nu indeajuns de tare
incat sa deranjeze calmul perfect al camerei. Erai deasupra inimii mele ca o
plapuma calda, moale si pufoasa, tinandu-mi de cald si protejandu-ma. Eu eram
de nedescifrat acolo, in mijlocul actului in deslusire, caci pulpele mele
deveneau picioarele tale iar mainile mele pareau ati deveni oasele spatelui.
Era o caldura de neimaginat. Daca ne uitam atent unul la chipul celuilalt,
aburii de extaz si pasiune parfumati ne ameteau. Picaturile de transpiratie si
lacrimile de fericire devenisera aceasi licoare imbatatoare ce ne hranea porii.
Atata energie, sunete colorate si parfum, ce-au durat minute in sir, pana la
epuizare. Inimile ni se impleteau impreuna cu venele, iar formele mele, impreuna
cu ale tale, formau unele noi. Imbratisari, saruturi si miscari in sincron.
Adevarata dragoste se desfasura pe cearceafurile albe. Priviri si urme
imprimate pe piele. Amintiri de neuitat; senzatii si sentimente de nedescris.
Dor nebun
ReplyDelete