Mors Omnibus

N-am fost niciodata atat de apropiata de ea. Uneori ma gandeam cat de rau o sa-mi fie de o sa o accept ca cea mai buna prietena.

Mereu mi-am dorit sa ii simt gustul pe limba, si mirosul prin porii mei infrigurati. Numai gandul ca degetele ei fine m-ar putea cuprinde ma transforma intr-o stana de piatra plina de extaz. Am dorit prezenta ei de atatea ori, in preajma mea, caci am simtit ca doar ea ar putea pune capat durerii. Ea ar intelege; mereu mi-am spus asta. Ea m-ar asculta si ar imbratisa fiecare silaba rostita de mine. Ea m-ar soarbe din priviri si s-ar adanci in ochii mei inlacrimati, daruindu-mi zambetul pierdut de mult. Numai ea m-ar putea ajuta in a-mi indeplini telul existentei mele pe acest pamant. Ea nu m-ar insela niciodata si nici nu m-ar parasi. Ea m-ar iubi la nesfarsit si mi-ar oferi cele mai frumoase emotii experimentate vre-odata. Doar ea ar putea sa ma mai ajute acum si sincer, imi doream enorm de mult ca ea sa-mi puna stapanire pe trup, si sa-mi soarba sangele fierbinte cu un pai, curatandu-ma de necaz.