Am fost candva la fel de mandra ca si corabia unui Capitan faimos, al unuei grupari de pirati. Decoratiile exterioare nu erau singurele bijuterii ce luminau infatisarea, ba chiar, cantecele, dansurile, veselia, zambetele, libertatea si imaginatia piratilor erau comorile cele mai bine ascunse in adancurile scheletelor ce compuneau corabia.
Extazul era pretutindeni! Iubirea
de mare si adancurile sale pline de minunatii se simtea in mirosul scandurilor.
Pana si panzele dansau cu vantul, controlandu-i adierea pentru a duce piratii
la destinatii pline de aventuri.
Chiar si in timpul furtunilor
reuseam sa ne dedicam poezii si proza, nu doar intre noi insa si picaturilor de
ploaie, dar de aceasta data ne-au fost frante sperantele cand Capitanul a fost doborat.
Totul si-a pierdut din culoare, miros, gust si stralucire, in momentul in care toti
piratii au disparut, ofranda marii, abandonandu-ma.
O epava. Plutesc
pe apa, caci ma duce curentul si melancolia plimbarilor linistite, nu ca mi-as dori sa plutesc neincetat in singuratate printr-o furtuna atat de instabila si plina de pericole.
'The consequence of the conscience is that you'll be left somewhere, swinging in the air'
ReplyDelete