Cantare de toamna

Precum un copilas mic am luat dragostea printre palme ca un glob de Craciun, pentru ca ma fascina. L-am aruncat in sus, atingand inaltimi inimaginabile, caci nu m-am considerat niciodata atat de puternica. L-am invartit prin palme ca sa ii vad micile imperfectiuni de pe suprafata stralucitoare. L-am mangaiat sa ii simt textura, l-am privit, vazandu-mi reflexia, devenind una cu globul. Dar apoi, impiedicata cum sunt, l-am scapat si s-a spart. Iar de atunci nu fac decat sa-mi vad chipul clatinandu-se prin multitudinea de cioburi.

Eggiweg

Ma intorc brusc si incep sa plang. Cu privirea spre perete incep sa imi inghit lacrimile pentru a nu-l trezi. Imi ridic genunchii la piept si ma strang ca o minge, fara a-l atinge, pentru a-mi ingreuna plansul; mereu cand gresesc vreau sa ma mustrez cumva. Si ma chinui minute in sir sa incetez din plans pentru a-mi aduce aminte de ce. Ganduri ca 'ma simt atat de singura desi cu el in pat' nu au fost singurele, hoinarind prin mintea mea. De fapt si de drept eu doar doream sa ma stranga in brate in acea dimineata, insa mi-am adus aminte de ce.

Aseara am fost o vrajitoare cu parul negru fluturand in vant, cu o limba ascutita ca de sarpe si cu lovituri din baghetele mele magice ce provocau rani nu doar fizice dar si spirituale. Am urlat mai urat decat orice creatura mistica. Am fugit si m-am ascuns si am reusit sa fur fericirea celor din jur. Au vrut sa ma arda pe rug, insa valurile de ura ce ma inconjurau atunci cand zburam departe de ei erau prea puternice.

Intr-un tarziu m-am intors in cuibul meu, la forma mea obisnuita; Simona. Si de atunci nu am mai incetat sa mai plang caci pedeapsa pentru vrajitoare ar fi fost arderea pe rug dar pedeapsa Simonei a fost uitarea. Si a trebuit sa imbratiseze din nou pernele si aerul rece de dimineata, cu el langa ea.

Frantura

Ca in fiecare dimineata, m-am trezit impletita cu mirosul lui si cearsafurile dezordonate, dar azi avea sa fie o dimineata mai speciala ; desi eu m-am trezit, el inca mai dormea. Instinctul de iubita diabolica mi-a spus sa il trezesc dar la zarirea chipului sau atat de linistit si adormit am decis sa il privesc si sa il iubesc.

Ador sa il privesc cand doarme caci atunci simt cu adevarat ca imi apartine in totalitate chiar daca poate in lumea viselor lui este mai departe. Imi place ca mereu pare ca zambeste cu pleoapele inchise, dar pe ascuns, printre gene. Iar buzele-i arcuite in capete starnesc mereu zambete pe chipul meu. Imi place sa il ascult cum respira si in acest timp sa ii urmaresc contururile chipului; de la frunte la curbura nasului, la forma ochilor micuti, ca maslinele verzi, la obrajii rotunzi, grasi si calzi, spre buzele-i carnoase si frumos definite apoi la final, cioculetul si barbita.

Este adevarat ca respiratia nu i-o aud, caci parca nu respira deloc, dar singurul fel prin care stiu ca este bine este uitandu-ma la pieptul lui. Inima ii bate mereu exceptional de tare, de parca sta sa ii sara din piept, cutremurandu-i tot corpul; dar el nu simte, asa ca nu ma crede. Asa ca i-am privit pieptul tremurand dupa turul chipului si am inceput sa ii mangai bratele calde.

Incepuse sa-mi tremure tot trupul de dorinta si setea de-al saruta si iubi in felurile cele mai arzatoare posibile dar l-am lasat sa doarma.
Am stat asa,minute bune, pana am inceput sa incerc sa imi dau seama ce este in mintea lui, de ce incepuse sa se foiasca, de ce incepuse sa miste ochii atat de agresiv si ii batea inima si mai tare.

Brusc, a deschis ochii, m-a intrebat ce fac si m-a tras langa el ca sa ma tina in brate si am adormit din nou.

Marea suferinta

17/08/2013

Azi am vazut marea tipand catre mal si lovindu-l cu spume albe si reci ca ghiata pentru ca el facea drum miilor de turisti catre strafundurile ei.

Dupa indeajuns timp de stat pe nisipurile arzatoare, am decis sa ma simt si eu respinsa de mare, caci doream sa imi impartasesc tristetile cu ea. Am simtit multe dintre valurile sale taindu-mi pielea cu un dizgust de neinteles atunci cand am decis sa o strapung cu trupul meu pentru ai simti furia. Ma saturasem sa ii fiu doar un simplu spectator ; doream sa ajung in inima supararii sperand ca o sa uit de a mea. Am dorit sa stau si sa ii devin stanca pe care sa isi verse loviturile iar ea sa imi devina imbratisare furioasa care sa-mi impartaseasca necazul.

M-am simtit atat de linistita si in acelasi timp toate gandurile cele mai negre mi-au injunghiat inima. I-am simtit strigatele ce ma cutremurau si ma impingeau spre innec. M-am impins in nisipul aflat sub luciul apei, de mai multe ori, simtind cu fiecare data ca sunt mai aproape de magnifica moarte. Ce sentiment straniu de liniste sufleteasca mi-a fost oferit de catre marea ce nu ma dorea! Si totusi am simtit ca este singura care ma poate intelege.

Aceasta furie a intinderii infinite de valuri verzi avea loc, acompaniata de vantul cel aspru, din cauza ca ea dorea doar sa se poata bucura de infinitatea de perle minuscule si aurii pe care ea o admira din-totdeauna; plaja.

Spre surprinderea mea, am inteles fiecare strigat al ei ca si cum ar fi fost al meu; am plans, suspinat, urat si iubit impreuna. Si am stat pana ce valurile au castigat si m-au impins afara, pe scoici, desi negreala din pieptul meu nu a fost curatata de valuri si nici marea nu s-a linistit.

My Pretty Rose Tree

A flower was offered to me,

Such a flower as May never bore;

But I said 'I've a pretty rose tree,'

And I passed the sweet flower o'er.

Then I went to my pretty rose tree,

To tend her by day and by night;

But my rose turned away with jealousy,

And her thorns were my only delight. 

[W.B.]

Ditty of First Desire

In the green morning

I wanted to be a heart.

A heart.

And in the ripe evening

I wanted to be a nightingale.

A nightingale.

(Soul,

turn orange-colored.

Soul,

turn the color of love.)

In the vivid morning

I wanted to be myself.

A heart.

And at the evening's end

I wanted to be my voice.

A nightingale.

Soul,

turn orange-colored.

Soul,

turn the color of love. 

[F.G.L.]

Am ajuns sa traiesc si ziua asta. Am ajuns sa o vad si pe asta. Baiatul care imi declara iubiri eterne. Baiatul care ar face orice pentru mine. Da...Cat de mult am gresit. Cat de mult am gresit. Dar ai sa ma lasi, ai sa ma uiti. Stii oricat de idiot suna, ma'ntreb : daca sunt pe cale sa imi fac ceva foarte rau, tu ai sa ma suni ? Ai sa bagi de seama mesajul ? Sau ai sa ignori ? Iar dupa ce ai ignora, ai regreta ? Si dupa cum spuneam; puteam sa fiu pe varful Everestului sau al unui bloc acum, gata sa ma arunc, si nimic. Numai eu trebuie sa inteleg, tu nu. Tu stai bine mersi cat mai departe de mine si simte'te bine, caci vad ca asa este. Ai pierdut orice fel de respect, intelegere si iubire pentru mine, ca de'ar fi diferit, nu m'ai fi lasat asa, nu tu. Esti cu adevarat un monstru, caci altfel nu te mai pot descrie. Unul fara inima, caci de'ai avea ai gandi si la mine, dar nu. De ce sa faci tu asta ? Sincer nu te mai inteleg. Ma mai iubesti macar ? Caci in momentul si momentele ca acestea nu pot sa ma gandesc la nimic bun. Nimic. Tu nu'mi vorbesti, nici nu stiu daca citesti, daca'ti pasa. Pentru tine pare sa nu faca nicio diferenta daca ma mai gasesti aici cand ai terminat tu sa fii asa cum esti acum in legatura cu tot, sau nu. Si continui sa'mi intaresti gandurile acestea, pe zi ce trece, mesaj dupa mesaj pe care'l ignori. Eu te sustin, dar tu ? Unde esti ? Da, este clar. Am inteles. Trebuia doar sa'mi zici, dar nu, lasa'ma'n pace de tot te rog, ca tot asta faci. Daca si dupa toate mesajele eu nu exist pentru tine, daca nu poti sa te ridici pentru esti tu Paul, atunci eu una renunt, caci nu sunt pentru tine iar tu nu esti pentru mine. Altfel nu mai pricep. Vrei singuratate, ti'o dau.  Ca pe mine nu ma vrei iar mie imi pare exceptional de rau, caci eu te vreau, dar tu, se pare ca nu. Imi pare rau ca ti'am gresit si ca nu am fost indeajuns de buna pentru tine. Mai mult nu pot. Sincer nu mai pot. Daca am ajuns sa te fac sa te simti ca si cum tu nu contezi si asta ti'a accentuat depresia sau ti'a cauzat'o, poate ar trebui sa te gandesti cum m'ai facut tu sa ma simt luna asta, nevorbindu'mi si iti spun sincer acum, daca tu consideri ca mai bine stai si suferi singur, atunci, stai singur. Poate ca suferi cu mine, poate ca lacrimile de pe fata mea sunt si pe fata ta, dar eu nu te simt aproape deloc, nu ma simt sustinuta de tine si stii ce ? Am nevoie de asta, si odata ce primesc si eu ce'mi doresc, vei primi si tu ce vrei de la mine. Du'te naibii atunci si stai singur si fii singur si fii inteles doar de cine vrei tu si fii ingrijit doar de cine vrei tu si fii iubit de cine dracu'vrei tu. Nu mai pot. M'am saturat. Fii dracu'barbat si nu ma mai bate la cap. 

Last Caress

     Dezbracata de tristete te priveam cu sfiala, caci timiditatea in ochi imi ardea si nu-mi dadea voie sa-i intalnesc pe ai tai. Iti doream, pentru a nu stiu cata oara, bratele fierbinti in jurul trupului meu, numarandu-mi spatiile goale dintre porii pielii mele, umplandu-le in acelasi timp cu parfumul pielii tale. 
     Buzele mele strigau saruturile tale pasionale iar ochii isi cautau nebunia aflata in ai tai. Trupul imi tremura de nerabdare iar inima batea fara incetare.
     Trupul tau imi era drumul ce-l puteam parcurge doar cu tine, catre un loc in care ma simteam in siguranta. Imi daruiai protectie doar cu caldura ta, in timp ce privirea ta ma scapa de hainele pielii mele. Stransoarea bratelor tale imi sufoca porii cu parfumul tau de somnoros indragostit, in timp ce inima mea se contopea cu a ta. Deveneam Unul.
     Iti adoram picaturile de transpiratie, caci gadilau chiar si locurile mai greu de gadilat, precum obrajii mei. Ii aprindeai, de sub ochi pana la conturul buzei superioare, cu fiecare atingere ce mi-o ofereau degetele tale fine. 
     Stiai sa-mi vorbesti doar clipind, si sa-mi canti doar cu zambetele cele mai dulci pana cand flacara iubirii noastre ne dadea voie sa respiram.

Portocal

Si-ai inflorit frumos, grabit

Iar flori ti-au aparut in graba

Si fructele-au descoperit

Ca-ti sunt, de pret, podoaba.

Acra si dulce-ti este buza

Cand zambetul si el apare

Si te sarut cand buburuza

Zboara de pe frunza-ti mare.

Si-n frunze tii pocalul plin;

Miresme dulci si-atragatoare

Iubirii tale sa ma-nchin

Caci crengile-s ispititoare.

Acru si dulce-ti este sarutul

Urma buzelor; divin

Si numar clipe doar cu vantul

Pe-argintu-mbalsamat cu vin.

La Luna con mejillas de sangre

'White swan in the river,

the eye of cathedrals,

false dawn in the leaves,

am I. They cannot hide!

Who can escape? Who sobs

in the valley’s tangle?

The moon leaves a knife

behind in the air,

a lead-coloured trap

that seeks blood’s cry.

Let me in! I come frozen

through walls and windows!

Open roofs and breasts

where I can be warmed!

I’m chilled! My ashes

of somnolent metals

seek the crown of the fire

among streets and mountains.

But I bring the snow

to their shoulders of jasper,

and I flood, cold and harsh,

the depths of the lakes.

But this night my cheeks

will be stained with red blood,

and the reeds clustered

in wide swathes of air.

I have no shadow,

nowhere they can hide!

Let me enter a breast

where I can be warmed!

A heart of my own!

Burning! Spilling itself

on the hills of my breast;

Let me come in! Oh, let me! (to the branches)

No shadow. My rays

must shine everywhere,

and in dark of the trees

spread a rumour of dawn,

so my cheeks this night

will be stained with red blood,

and the reeds clustered

in wide swathes of air.

Who’s that hiding! Speak out!

No! There’s no escape!

I’ll make the horse gleam

with a fever of diamond.'

[F.G.L.-Blood Wedding]

N-am sa te mai caut

Nu-ti fa griji, in ochi inchisi eu n-am sa te mai caut

Caci ai orbit de-atat plans mundar

Si lacrimile-ti toate mi-au fost aur

Ofranda zeilor dusmani; un dar.

In portile de fier ce pazesc inima ta, n-am sa te mai lovesc

Am s-ascund cheia-n jurul gatului tau fragil

Si cu saracia mintii mele am sa ma mandresc

Desi va fi extrem de inutil.

In buzele fierbinti si mute, n-am sa te mai strig

Iar vocea mea o sa se stinga brusc

Lasand nu doar tacere dar si frig

In amintiri topite, ce s-au dus.

Si nu-ti fa griji, in dimineti si-n frig, n-am sa te mai caut

Caci imi voi gasi nebunia intr-un cufar

Si-mi va deveni prieten precaut

Facandu-ma s-adorm in timp ce sufar. 

The Lily

The modest Rose puts forth a thorn,
The humble sheep a threat'ning horn:
While the Lily white shall in love delight,
Nor a thorn nor a threat stain her beauty bright.

[W.B.]

The Argument.

Rintrah roars; shakes his fires in the burden'd air;

Hungry clouds swag on the deep

Once meek, and in a perilous path,

The just man kept his course along

The vale of death.

Roses are planted where thorns grow.

And on the barren heath

Sing the honey bees.

Then the perilous path was planted:

And a river, and a spring

On every cliff and tomb;

And on the bleached bones

Red clay brought forth.

Till the villain left the paths of ease,

To walk in perilous paths, and drive

The just man into barren climes.

Now the sneaking serpent walks

In mild humility.

And the just man rages in the wilds

Where lions roam.

Rintrah roars; shakes his fires in the burden'd air;

Hungry clouds swag on the deep.

[...]

[W.B.]

At The End

Se uita la mine asa cum se obisnuise in acea perioada; cu ochi zambind si buze dansand de fericire, pana la urechi. Ma privea asa de calm, si chicotea, in timp ce-mi strangea mainile si lacrimile in ochi. Il simteam ca vrea sa tipe si sa lase durerea impreuna cu mine, aici, in cutiuta mea din trecut,dar n-a facut-o. Nici eu nu am facut-o.  L-am simtit rugandu-se de mine, cu ganduri, sa incetez sa-i mai ard mainile cu transpiratia de pe palmele mele, dar nu a strigat la mine, nu m-a certat sau indepartat; m-a tras mai aproape de el, ca sa-i ascult timpul scurgandu-se din inima.

Mi-am impreunat mainile in jurul trupului sau, sperand ca ma voi topi ca ceara fierbinte, iar apoi, ma voi lipi de el, ca un sigiliu vechi, rosu, de pe o scrisoare. Nu a mers dar totusi, nu am dat drumul lacrimilor, desi le simteam cum se dau pe tobogane, pe irisul meu, atunci cand s-a indepartat cu tot cu picioare.

Mi-a spus doar ca o sa fie bine, m-a sarutat si cam atat, in cele mai lungi secunde din viata mea. Scurt si la subiect, si totusi, acel moment m-a facut sa realizez cat de mult il iubesc. Puternice, reci si infioratoare au fost sarutarile ce se petreceau intre pasii lui si podeaua, in timp ce se indeparta cat mai mult de mine, dar n-am plans. N-am plans, caci ochii imi erau atintiti catre el, si il urmaream, si-ii urmaream fiecare pas, fiecare dorinta de a mai trage de timp si a mai sta cu mine.

Love and Harmony

Love and harmony combine,

And round our souls entwine

While thy branches mix with mine,

And our roots together join.

Joys upon our branches sit,

Chirping loud and singing sweet;

Like gentle streams beneath our feet

Innocence and virtue meet.

Thou the golden fruit dost bear,

I am clad in flowers fair;

Thy sweet boughs perfume the air,

And the turtle buildeth there.

There she sits and feeds her young,

Sweet I hear her mournful song;

And thy lovely leaves among,

There is love, I hear his tongue.

There his charming nest doth lay,

There he sleeps the night away;

There he sports along the day,

And doth among our branches play. 

[W.B.]

Amalgamation,

                  Am trecut prin multe'ncercari. Ar fi trebuit sa nu'mi pierd cumpatul, dar o iubesc atat de mult. In clipa acea, in capul meu n'a mai fost loc pentru alt gand in afara de acela ca ea dorea sa ma scoata din minti.
                 Oboseala, mania, melancolia, teama, dorinta, ezitarile, toate s'au ravarsat din mine clocotind intr'o patima pe care nu mi'am mai putut stapani. Am strans'o cu putere la piept, iar ea si'a'ncolacit bratele de gatul meu, de parca n'am mai fi vrut sa se desprinda de mine niciodata.
                  Gura ei a raspuns cu pasiune la sarutarile mele. Rasuflarea ei dragastoasa mi'a atins mangaietor obrajii. In ciuda suferintei, trupul ei s'a unit si mai strans cu'al meu. Mainile i s'au inclestat de spinarea mea si de umeri, de parca ar fi vrut sa pastreze etern in causul lor amintirea trupului meu viu.
                  Am ramas apoi intins langa ea, in intuneric, istovit, linistit, rece. Multa vreme am ramas amandoi nemiscati, fara sa spunem o vorba. Apoi mi'a soptit la ureche.
                 Am simtit in toata fiinta o pace profunda si n'am fost atent la vorbele rostite de ea. Capul ei muritor se odihnea pe bratul, gura ei muritoare imi saruta urechea, parul ei imi mangaia gatul, respiram parfumul de hiacint al obrajilor sai. Am pus mana pe sanii ei goi si'am adormit. Pentru prima data, dupa nu mai stiu cat de mult vreme, am dormit fara sa visez nimic.
                 Am dormit mult timp. M'am desteptat in patul meu. Cand am deschis ochii, soarele se'afla in inaltul cerului. M'am simtit odihnit, proaspat, fericit. Ca aurul si fildesul, trupul ei muritor se odihnea langa mine. Nespus de frumoasa. Tot atat de frumoasa, tot atat de pura si dupa ce misterele trupului ei s'au implinit, in timp ce'o contemplam, am simtit in piept o flacara profunda.

Fluir de conciencia,

                 Decirte que te amo, se me queda pequeno, alguien deberia inventar nuevas palabras para definir mis sentimientos de entrega, de devocion, de admiracion, de necesitarte cada dia. 
                 Solo quiero que quedes a mi lado, que sigamos compartiendo ese sueno que llamamos amor, porque quiero apretar tu mano, cuando tenga miedo y sonreir contigo cuando este feliz, protegerte de todo y cuidarte para siempre. Quiero que sepas que eres la luz que siempre iluminara y dara vida a mi corazon. 
                 Te digo que te amo, pero ya lo sabes, quizas de tanto repetirlo se desvirtuan las palabras, pero no, cada vez que te lo digo es porque mi amor por ti, ha aumentado. 
                   Quiero que lo sepas : no te amo en pasado, en presente no en futuro, es un amor sin tiempo, tampoco tiene distancia, es simplemente amor puro, cargado de ilusiones, lleno de promesas que no deben cumplirse porque ya se cumplieron todas al conocerte. 
                  Te amo, como dos palabras que forman una sonrisa en tus labios, como dos cielos llenos de colores reflejados en tus ojos, como dos palabras infinitas que no deben dejar de sentirse. 
                   Te amo con un cuerpo que no piensa, con un corazon que no razona, con una cabeza que no coordina. Te amo incomprensiblemente, sin reflexionar, inconscientemente, irresponsablemente, espontaneamente, involuntariamente, por instinto, por impluso, irracionalmente. 
                    Amarte en realidad es un premio, desconozco si te merezco, al menos lucho por merecerte, pero es un premio, un regalo que cualquier persona deberia recibir, pero que solo yo lo tengo. 
                      Por dejarme amarte, te doy las gracias y te ofrezco mil anos de amor que condenso en ese beso, que te entrego desde el fondo de mi mismo. 

Mochi,

Crescendo : Ca noi chiar ne iubim, este intr'adevar adevarat si'o stie toata lumea, insa cat anume ne vom iubi nici noi nu stim, nici lumea nu va sti, si nu va sti probabil niciodata. 
                Intr'un amurg de Februarie noi ne'am intalnit, orchestrat in violet, in alb, in roz si azuriu. Si ne'am iubit intaia oara'n parcu'n care nimfele de marmura privesc cu ai lor ochi intrebatori. 
                 Si ne'am iubit, ti'aduci aminte ? Bluza ta pe sanu'ti decoltat, parea un peplum de matase sfasiat. Si ne'am iubit cu'atata nebunie iar statuetele albe ne'au privit cu ochi gelosi. Si ne'am iubit si'azi toata lumea stie ca ne iubim. Dar cat ne vom iubi nici noi nu stim, nici lumea nu va sti. 
..................................................................
Decrescendo : In ochisorii tai amurgul isi rasfrange privirea'nsangerata ca'n doua oglinzi insufletite, iar ochisorii tai sunt rosii ca doua flori de mac, plutind imperecheate, pe luciul unui lac. 
                   In ochisorii tai amurgul, usurel si pe ascuns, se stinge precum lumina din candela uitata iar ochisorii tai din rosii se'ntuneca si par doi ochisori tacuti de sfanta pictati intr'un altar. 

Ionica,

              Ea arata superb. Purta o rochie dintr'un material albastru, moale care'l fascina prin felul in care ii sublinia formele. Nu era fardata si nu purta bijuterii, iar parul ei bogat stralucea in lumina soarelui. Ea dorea sa'i fie cat mai aproape, s'o tina strans in brate si s'o iubeasca. Mai presus de orice, dorea s'o gaseasca alaturi de el, dimineata. 
              El intinse o mana si'o mangaie pe par. Ea nu reactiona cateva minute, si'apoi isi apleaca pe spate capul si cu bratul ii trase obrazul in jos si'l lipi de'al ei. El ii raspunse aplecandu'se spre ea si atingandu'i obrazul cu gura, in timp ce ii tinea capul intre palme si'i mangaia cu degetele urechile si gatul. 
               Pielea ei avea un vag parfum de iasomie si dintii ii straluceau in lumina soarelui, asa cum il privea zambind. O saruta si lasa sa'i alunece mainile in jos, pe trupul fetei. O simtea moale si fragila sub mainile lui. Ii mangaie usor sanii si coboara alaturi de ea, strangand'o langa trupul lui. Fara cuvinte, ii desfacu fermoarul de la spate si privi cum rochia cade pe podea. Se ridica cu ochisorii atintiti in ochisorii ei, si se dezbraca'n graba. Ea ii privi trupul, si zambi timid, 

Aethyr,

                A disparut ultima lucire a rosului de amurg. O data cu racoarea serii s'a lasat intunericul. Abia de mai puteam distinge chipul sau. N'am mai rostit nicio vorba. Nimic, nimic nu mai are importanta. Dincolo de mare, nori intunecati s'au ingramadit unul in altul ca niste turnuri uriase. Singur m'am ridicat si'am plutit printre nori. Dar norii nu mai vor sa ma poarte. Am cazut iar pe pamant. Tulburat, ranit, si'atat de singur. Am intrat in casa fara sa mai spun nimic. 
                Cerneala si hartie. Inainte imi placea mirosul cernelii si fosnetul hartiei uscate. Acum le urasc. Cuvintele sunt doar simboluri inselatoare, la fel ca toate celelalte lucruri ale lumii. Semne neputincioase ale marginirii, pe care fiecare le interpreteaza in felul sau, conferindu'le sensul apropiat intelegerii sale personale. Nemarginirea nu se poate exprima in cuvinte. 
                 Si mai neputincioase sunt numerele. Ele sunt coloana vertebrala a gandirii despuiate de orice personalitate. Dar nici ele nu pot exprima altceva in afara de relatia marginitului cu nemarginitului. Nemarginitul si vesnicia nu se pot exprima prin numere. 
                Jocul gandirii este alcatuit din combinatii ale numerelor care inlocuieste cuvintele. Rezultatul poate fi uimitor in misterioasa lui complexitate.
                   Ce inspaimantatoare cadere. Ca un peste prins intr'o plasa, nu pot sa ma desprind din magia ei. Pana la moarte. Tocmai acum, cand credeam ca mi'am invins slabiciunile si mi'am ales calea. La douazeci de ani. In ghearele amurgului vietii. 

Immortal II,

                   Trupul meu muritor nu mai are de suportat. Bratele, mainile si chipul imi vor fi pictate in rosu, pe umeri mi se va pune hlamida de lucumon, pe cap o cununa iedera, apoi voi fi transportat cu lectica de ceremonie pana in cortul zeului de langa mormantul meu si voi fi intins pe patul meu de moarte. 
                    Cand sudoarea imi va aburi fruntea, cand panglica neagra va tremura in fata ochilor mei, inca va mai trebui sa asist la dansul zeului si, urmarit de privirile oamenilor, sa impart cu zeul hrana divina. Apoi va fi'ntuneric, voi ramane singur, ii voi intalni pe zei si voi sorbi din vinul nemuririi.  
                    Pentru ultima data voi gusta savoarea vietii din turta coapta de orz si din vinul amestecat cu apa. Vor veni apoi zeii. Dar, mai mult decat de ei, imi este dor de partea nevazuta a fiintei mele. Cu trup de lumina si de foc, ea imi va sorbi sufletul de pe buze. Si imi va sopti la ureche numele ei. Apoi, o voi cunoaste. 
                   Stiu ca'n acea clipa, eu voi fi fericit, stiu ca, inca si mai aprins ca atunci cand eram tanar, voi tremura de pasiune in bratele ei. Aripi puternice ma vor purta apoi spre nemurire. Acolo unde este liniste si uitare. O suta de ani de uitare, o mie de ani, acelasi lucru. Eu, nemuritorul, candva, ma voi intoarce. 

Immortal,

                   Eu, nemuritorul, m'am desteptat intr'o zi de primavara si'am vazut pamantul acoperit cu verdeata si flori. Am strabatut incaperile casei mele incarcate cu obiecte din aur si din argint, am privit cu atentie statuetele din bronz, vasele decorate cu figuri rosii, frescele, dar nu am simtit niciun fel de mandrie ca sunt ale mele. Un nemuritor nu poseda nimic.
                Dintre miile de obiecte pretioase, am ales un vas ieftin din argila si, pentru prima oara dupa foarte multi ani, am rasturnat continutul in pumn si'am numarat pietrele vietii mele. Am pus vasul cu pietre inapoi la picioarele zeitei, apoi am lovit in talgerul de arama. Slujitorii au intrat in tacere, mi'au pictat fata si bratele in rosu si m'au imbracat cu vesmintele sacre. 

                M'am intins cu mainile incrucisate pe piept. Fata mea era scaldata de razele lunii. M'am cufundat intr'un somn greu si trupul meu a devenit inert. Ea s'a apropiat bland, a sarit in bratele mele. In vis i'am vorbit astfel :
                  "- O zeita ! Intruparea ta intr'o creatura a infernului nu'mi trezeste dorinta. Mi'ai oferit bogatii pe care nu mi le doream. Mi'ai daruit puterea dupa care nu am ravnit. Nu sunt pe pamant bogatii dupa care sa tanjesc si pe care tu sa mi le poti darui." Asemenea umbrei, razele astrilor noptii au traversat corpul meu lunar. Mi'am ridicat bratele spre cer si'am rostit :
                "- Nici chiar intrupata intr'o forma cereasca, nu te voi putea adora, o zeita !"
                 Corpul meu lunar nu s'a mai risipit ca altadata. Dimpotriva, spiritul meu protector, inaripat si mai frumos ca orice alta fiinta umana, a prins forma in fata ochilor mei. S'a apropiat de mine cu surasul pe buze, era mai vie decat orice faptura omeneasca. Am rostit :
                "- Atinge'ma cu mainile tale, pentru ca'n sfarsit sa te cunosc ! Eu nu te doresc decat pe tine, sunt obosit, sunt satul de toate desertaciunile de pe pamant."
                  Ea a spus :
                 "- Nu, nu, inca n'a sosit vremea, dar odata, mai tarziu, ma vei cunoaste. In fiintele pe care le'ai iubit pe pamant, doar pe mine m'ai iubit. Noi doi, tu si eu, suntem aceeasi entitate, dar vom trai in continuare separati pana ce te voi strange in brate si te voi purta pe aripile mele puternice.
                   - Nu, aripile tale nu le doresc, eu te doresc pe tine ! Pe tine vreau sa te'mbratisez, de mangaierile tale imi este dor. Si chiar de n'ar fi sa fie in viata aceasta, in vietile viitoare te voi forta sa imbraci forma umana pentru a te putea descoperi cu ochii de om. De aceea ma voi intoarce."
                 Ea mi'a atins usor gatul cu degetele si'a murmurat :
                 "- Iubire, este inspaimantator cat de bine stii tu sa minti !"
                 Am privit'o, era intruchiparea frumusetii, in acelasi timp forma umana si flacara. Mahnit, am implorat'o :
                     "Spune'mi numele tau, ca sa te pot cunoaste !" Ea a zambit si'a spus :
                   "- Chiar daca mi'ai cunoaste numele, tot nu ma vei putea domina. Nu'ti fie frica ! Atunci cand te voi imbratisa, iti voi sopti la ureche numele meu. Dar imi este teama ca il vei uita, dupa ce te vei destepta in zgomotul eternitatii."
                     "- Nu, nu'l voi putea uita !, am protestat eu". Cu parere de rau in glas, ea a spus :
                    "- Tu deja l'ai mai uitat."

Twelfth Night,

                    Luminita ce'o simt navalindu'mi in piept cand te vad iubire, nu'i cumva un strop de lumina creata in ziua dintai, din lumina'nsetata adanc de viata ? Ianuarie, 
                    O mare si'o furtuna nebuna de lumina, intr'o clipita s'a facut. O sete mare de pacate, de doruri, de'avanturi, de patimi, de lume si soare. Lumina ce'o simt navalindu'mi in piept cand te vad nufar de nea, este ultimul strop din lumina creata in ziua dintai. Februarie, 
                     Da'mi aripi iubindu'ma, caci sageata vreau sa fiu sa spintec orizontul, sa nu mai vad imprejur decat cer, deasupra cer, si cer sub mine. Sa joc aprins in valuri de lumina, strafulgerat de'avanturi nemaipomenite, doar ca tu sa rasufli liber in mine ..., Martie, 
                     Pe spate sa ne'ntindem in iarba. Tu si eu. Vazduhul topit ca ceara'n arsita de soare, sa curga de'alungul peste miristi ca un rau, apoi o tacere'apasatoare sa stapaneasca pamantul si iubirea sa'mi cada in suflet pana'n picioare. Aprilie, 
                     In limpedea'ndepartare aud din pieptul tau, cum bate inima precum un clopot, si'n zvonuri dulci imi pare, ca stropi de liniste iti curg prin vene; nu de sange. Mai, 
                       Vantul de seara aprins saruta cerul la apus. Ii scoate dantela de sange pe obraji. Din muguri amari infloresc potire grele de nectar si cald din temelii tresar, de'amarul tinerelor mele patimi. Iunie,
                      Cand tu'mi ineci obrajii si'ochisorii in parul tau, eu ametit de valurile negre si bogate visez. Visez ca valul ce preface'n mister tot largul lunii este urzit din parul tau. Iulie, 
                      Precum limbi de foc eu bratele'mi intind, ca sa'ti topesc zapada umerilor goi si ca sa'ti sorb, flamand sa'ti mistui puterea, sangele, mandria, primavara, totul. In zori cand ziua va aprinde noaptea, cand scrumul noptii o sa piara dus usor de'un vant catre apus; in zori de zi as vrea sa fim si noi cenusa. August,
                       Visez frumoase maini, cand buzele'ti calde'mi vor sufla in vant cenusa, ce'o s'o tii in palme ca'ntr'un potir, vei fi precum o floare, din care adierea placuta imprastie polen. Septembrie, 
                        In bolta instelata'mi scald privirea si stiu ca'n suflet port stele multe, multe si cai lactee; minunile'ntunericului. Astept sa'mi apuna ziua si zarea mea pleoapa sa'si inchida. Astept amurgul, noaptea si durerea sa'mi intunece tot cerul, sa rasara'n mine stele. Octombrie, 
                      Nu presimti tu nebunia cand auzi cum murmura viata'n mine ? Ca un izvor navalnic intr'o pestera rasunatoare ..., Nu presimti vapaia, cand in brate imi tremuri ca un picur de roua'mbratisat de raze de lumina ? Nu presimti iubirea cand privesc cu patima inimioara'ti si zic ca te iubesc ? Noiembrie,
                       Iubito, ma porti in inima si'ti multumesc. Canta'mi inc'o data dorul tau sa te ascult, si clipele sa'mi para niste muguri plini din care'nfloresc aivea; vesnicii. Decembrie, 

Aire de nocturno

Tengo mucho miedo

de las hojas muertas,

miedo de los prados

llenos de rocío.

Yo voy a dormirme;

si no me despiertas,

dejaré a tu lado mi corazón frió.

¿Qué es eso que suena

muy lejos?

Amor.

El viento en las vidrieras,

¡amor mío!

Te puse collares

con gemas de aurora.

¿Por qué me abandonas

en este camino?

Si te vas muy lejos,

mi pájaro llora

y la verde viña

no dará su vino.

¿Qué es eso que suena

muy lejos?

Amor.

El viento en las vidrieras,

¡amor mío!

Tú no sabrás nunca,

esfinge de nieve,

lo mucho que yo

te hubiera querido

esas madrugadas

cuando tanto llueve

y en la rama seca

se deshace el nido.

¿Qué es eso que suena

muy lejos?

Amor.

El viento en las vidrieras,

¡amor mío!

[F.G.L.]

Mettā,

                La caderea noptii, in inclestarea dragostei, el a rupt firul colierului vechi pe care ea nu'l scotea niciodata. Bobitele marunte de chihlimbar au zornait pe dusumea si ploaia care'abia incepuse a imitat cateva clipe acea rapaiala marunta, dupa care si'a castigat propria identitate, devenind un suvoi, o tramba de apa, iar pana la urma o panza nesfarsita care'a inundat incaperea. 
                Dupa o zi de vipie, c'un vant uscat care tituia ca aripile unor gaze, valul acela le'a atins trupurile goale, le'a umplut cearsafurile cu mirosul jilav al frunzelor, cu racoarea aspra a campiilor. In fata patului, peretele nici nu mai exista, au ramas doar franturi decotloane carbonizate, urme ale focului de acum doua saptamani. In spatele rugului stins, cerul prevestitor de furtuna isi umfla amenintator carnea vanata si vascoasa. 
                Ea se scoala din pat, impinge masa spre ungherul ceva mai ferit de stropii grei, apoi se opreste langa peretele prabusit. Se ridica si el, se'ndreapta spre ea, o strange'n brate infundandu'si fata in parul ei moale, cu privirea pierduta in clocotul de'afara. Vantul, ca un vesmant lung si umed, li se lipeste de piele, barbatul este patruns de'un fior si ii sopteste femeii la ureche : ...

Pues, es que

En el marzo de mi inocencia, yo cantaba

Con el corazón como una mariposa

La canción de las estrellas azules y rosas blancas.

Yo cantaba como tú, niño bueno del prado

Con un temblor en mi voz

Y lágrimas secas; por amor.

En el noviembre de mi juventud, yo lloraba

Con el corazón roto, y mi alma

La canción negro que me recordaba de tu mirada.

Yo cantaba como tú, chico hermoso del prado

Con un dolor que mataba

Y lágrimas secas; por amor.

En el presente de mi candor, yo estoy cantando

Con el corazón que florece

La canción de un amor indestructible y sonrisa.

Yo estoy cantando contigo, hombre sencillo del prado

Con esperanza que me lleva hasta el cielo

Y lágrimas de cristal; por tu amor. 

Paisaje

El campo

de olivos

se abre y se cierra

como un abanico.

Sobre el olivar

hay un cielo hundido

y una lluvia oscura

de luceros fríos.

Tiembla junco y penumbra

a la orilla del río.

Se riza el aire gris.

Los olivos,

están cargados

de gritos.

Una bandada

de pájaros cautivos,

que mueven sus larguísimas

colas en lo sombrío.

[F.G.L]

Speechless

"Love like rain, can nourish from above, drenching couples with a soaking joy. But sometimes, under the angry heat of life, love dries on the surface and must nourish from below, tending to its roots, keeping itself alive."[M.A.]

Goodnight

And so I lay my hand on your tired shoulder

Telling you no lie when hoping it’ll get better

And trust me when I brush your words away

Because I know your thoughts are telling me to stay.

And so I lay a tear on your softened hand

Asking you to catch me before, on grounds, I land

And never trust a word that darkness whispers, sweetly

Because, no matter what, I truly love you greatly.

And so I say goodbye, with broken hearts in me

It’s only a goodnight, as I’ll never set you free

And please remember well, these words I have to say

I miss you, more and more, day by day.

And even if my words, don’t prove a thing to you

I’m telling you no lies, through my greens, so true

And I hope that at least this you can see

Because otherwise you will truly miss me.

La guitarra

Empieza el llanto

de la guitarra.

Se rompen las copas

de la madrugada.

Empieza el llanto

de la guitarra.

Es inútil callarla.

Es imposible

callarla.

Llora monótona

como llora el agua,

como llora el viento

sobre la nevada.

Es imposible

callarla.

Llora por cosas

lejanas.

Arena del Sur caliente

que pide camelias blancas.

Llora flecha sin blanco,

la tarde sin mañana,

y el primer pájaro muerto

sobre la rama.

¡Oh, guitarra!

Corazón malherido

por cinco espadas.

[F.G.L.]