Odata si-odata o sa se usuce chipul tau si atunci n-am sa mai fiu
frumoasa. Am sa ajung sa cer cerului un pic din albastrul lui, pentru a camufla ridurile de pe fata ta. Am sa ma rog la stele sa-ti dea din
stralucirea lor si-un petec de speranta. Am sa ma-nchin la zei si am sa dau
sufletul meu ca ofranda, lor, doar ca sa te mai poti privi odata in oglinda
fara a tipa. Am sa incerc sa culeg toate florile pamantului ca sa creez licori cu vant si ani mai multi, ca sa nu mori batran, ci tineretea mea sa moara. Si-am sa incerc sa culeg fiecare fir de par ce-ti curge pe spate,
pentru a putea pastra esenta ta cat mai mult.
Dar n-ai sa mai poti. O sa dispar ca o umbra in spatele tau si surasul iti va deveni urletul
meu.
Mi-e greu si sincer vreau sa ma dezbrac de mine si sa incep sa port vesmintele soarelui. Sa ard si sa fiu puternica, ca el; sa pun cate un zambet pe mintile triste, si sa incalzesc sangele rece. Dar nu pot, caci ploua atat de tare afara si va ploua, pana cand toti norii vor seca, si abea apoi am incep sa visez la haine de vara.
ReplyDelete"camufla" / si n'am idee cum poate avea sens : "a'[mi] camufla ... fata [ta]",
ReplyDeleteIdeea a ceea ce am scris eu este ca, eu si tu suntem 'unul'. Si de aici, sper ca te-am clarificat.
Deletesuna aiurea cand citesti cu voce tare,
ReplyDeleteAm inteles.
Deletenu trebuie sa'ntelegi nimic,
Delete